Cartiere din București pe unde am locuit: Regie

După perioada petrecută în Sălăjan, la Ozana, studentă fiind în continuare, în ultimul an de această dată, am schimbat un pic aerul și m-am mutat în Regie. Pentru cine nu știe, Regia este un cartier exclusiv locuit de studenți (sau cel puțin așa era pe vremea mea), cu cămine, cantine, terase și restaurante, pe care eu cel puțin l-am perceput mereu ca asemănător localităților de pe litoral. Studenții de la Politehnică erau adevărații beneficiari ai spațiilor de cazare de aici, dar primeau câteva locuri și cei de la alte facultăți, cu studenți mai mulți și cămine mai puține.

Cred că de la începutul vieții mele de student mi-am dorit să stau în Regie, dar nu știu dacă anul 4 a fost cea mai bună alegere. Am petrecut un an complicat aici, nu lipsit de greutăți, dar cu farmecul său.

În primul rând, locurile pentru facultatea noastră, de Limbi Străine adică, erau undeva la etajul 5. Partea cu urcatul a fost cea ușoară, mai greu era că nici apa nu urca atât de sus. Dar la 21 de ani nu vezi lucrurile așa în tragic, și cumva am rezolvat problema apei. La fel cum am rezolvat și cu licența și Lucrarea de diplomă, pentru care am studiat și scris mai ales în cantina Maxx de atunci (ultima dată când am ajuns pe acolo era în renovări), pentru că în cameră nu prea erau condiții.

Camera era cu modul, pentru cine știe camerele din Regie, iar fetele din camera alăturată, în ani mai mici, stăteau la povești până la ore mici ale dimineții, în fiecare seară cred.

A fost, însă, un an frumos. Mi-era ușor că eram aproape de unele dintre colegele mele și ne vizitam, luând sau dând mai departe cursurile mult mai ușor. Îmi amintesc și de serile lungi la cantină, învățând, sau de bucuria pe care o aveam când eu sau colega mea de cameră, Ramona, cu care am petrecut mult timp în acel an, găseam câte un bănuț rătăcit în colțul vreunui buzunar, cu care ne luam câte ceva – țin minte că la vremea aceea se și gătea noaptea în cantină, pentru cei care învățau până la ore mici, ca noi, sau pentru cei care treceau pe acolo după ore bune petrecute în discotecă.

Îmi amintesc și cum am căutat o zi întreagă hăinuțe pentru bebelușa unei amice – prima mea prietenă care avea un copilaș! Ce bun ar fi fost pe atunci un magazin online gen Nichiduță.ro, cu tot cu ofertele lor! Dar nu, am luat IDM-ul din Basarab la puricat – trebuia să găsesc ceva și frumos, și de calitate, și în puținii bani pe care îi aveam la dispoziție. Zău că era greu prin 2000 așa ceva!

Hainele pentru noi tot din IDM le cumpăram, mai exista și Pavilionul H din Herestrău, unde ajungeam relativ rar însă. Des mergeam la film – pentru acestea aveam mereu un buget alocat, îmi amintesc că nu pierdeam nimic nou și mergeam sâmbăta sau duminica, împreună cu colegele de cameră și modul, cu care cred că aș fi legat o prietenie mai trainică dacă ne-ar fi ajutat și circumstanțele – dacă, adică, mă trezeam și eu să stau în Regie în ani mai mici, când nu eram stresată de licență.

La finele anului petrecut în Regie am rămas cu nostalgia unei comunități numeroase, a dimineților de sâmbătă, când mergeam în Piața Crângași, a orelor lungi petrecute la învățat în cantină și nu lipsite de farmec (deși atunci recunosc că eram și un pic stresată), a conversațiilor lungi cu Ramona, colega mea de camera, cu care m-am înțeles tare bine în acel an, sau a unei perioade petrecute într-un cartier 100% studențesc.

Sursa foto