Dacă tot v-am povestit la un moment dat despre Cum m-am mutat în București, m-am gândit că ar fi interesant să continui acea poveste, din perspectiva cartierelor în care am locuit.
O să încep cu acel moment în care ajungeam în București și am stat pentru câteva zile la un unchi, care ne-a recomandat o bătrânică de 80 și ceva de ani ce m-a primit bucuroasă în gazdă.
Așa am ajuns în Drumul Taberei, primul cartier în care am locuit.
Îmi amintesc și acum cât de mari mi se păreau blocurile (în Constanța mea majoritatea acestora aveau patru etaje) și cât de greu m-am acomodat cu oamenii.
De fapt, nu cu oamenii în sine, ci cu valul de oameni, percepuți ca mulțime, care mergeau grăbiți și extrem de rar se opreau pentru o întrebare, o informație de care aveam la momentul acela atâta nevoie. A fost de altfel primul meu șoc legat de București: toată acea mulțime compactă, grăbită, încruntată, greu accesibilă. Voi fi vreodată unul dintre ei, mă întrebam? Adevărul e că nici acum nu sunt convinsă că sunt, doar că nici nu mai țin neapărat să fiu.
Mulțimea asta e tot ce-mi amintesc din traiul în Drumul Taberei. Mulțimea în valuri care te dădea la o parte să se urce în autobuz, care te călca pe picioare dacă nu erai atent și din care mai făceau parte și temuții hoți de genți (destul de repede am văzut peisajul care m-a cutremurat cu o femeie care striga disperată, cu geanta tăiată dintr-un capăt în altul), atât de obișnuiți în peisajul sfârșitului de ani 90.
Șederea mea în Drumul Taberei a durat fix două săptămâni, pentru că, după prima duminică în care am hoinărit o zi întreagă prin București, descoperindu-l, fascinată, luând în final cina la o mătușă și ajungând pe la 8 seara acasă, am primit așa o muștruluială grozavă de la bătrânica la care locuiam, încât a doua zi la prima oră o sunam pe mama și o informam că dacă nu îmi permite să mă mut în altă parte, îmi fac bagajul și mă întorc la Constanța.
În două zile îmi găseam și cazare (apropo de lucrurile pe care ți le dorești cu adevărat și care ți se și întâmplă), așa că tata venea în următorul weekend să mă mute, de această dată în Dristor. Unde am locuit ceva mai mult. 6 luni. Dar despre asta, data viitoare
[…] povesteam data trecută că am poposit foarte puțin în Drumul Taberei. Suficient cât să-mi dau seama însă că da, Bucureștiul era aglomerat, grăbit, poate că mă […]