Mergand de la Ramnicu Valcea catre Sibiu, merita sa faceti un foarte mic ocol pentru a vizita una dintre cele mai frumoase manastiri de pe Valea Oltului : Turnu.
Manastirea Turnu se afla la doar 2 kilometri de Cozia, pe care i-am parcurs pe jos, intr-o zi frumoasa de mai, trecand mai intai pe langa castrul Roman Arutela, datand se pare din anii 137-138 d.c:
Alta data impracticabil, drumul catre manastire este acum pietruit si usor de parcurs atat pe jos (cum am facut-o noi), dar si cu masina (starnind un nor de praf daca va grabiti, spre marea bucurie a celor care mergeau pe jos, cum o faceam noi). In trecut nu se putea ajunge la manastire decat cu barca peste Olt…
Peisajul este unul pitoresc, insa nu poti sa nu te infiori cand vezi stancile de langa tine. Eu faceam eforturi sa NU imi imaginez ce s-ar putea intampla daca s-ar desprinde o parte dintre ele :).
Stancile se prezinta cam asa:
In fine, momentul stancilor depasit, am mai mers un pic si am inceput sa zarim manastirea, ce parea mai degraba o gospodarie taraneasca printre brazii falnici din zona:
Apropiindu-ne, am avut o imagine mult mai clara. Am vazut biserica veche (cea micuta, din spate) si pe cea noua (cea mai mare, din fata, care adaposteste si chiliile calugarilor). Am primit si o mica lectie de istorie, citind toate informatiile cu generozitate afisate in diverse locuri. Mi-ar fi placut sa pot achizitiona si o mica brosurica despre istoria locurilor, in care sa fie adunate in mare informatiile ce exista deja – e, poate, o mica sugestie pentru viitor, manastirea avand si un magazinas foarte bine aprovizionat cu carticele si accesorii religioase.
Iata si imaginea despre care vorbesc:
Ce am aflat: ca manastirea a fost infiintata undeva in secolele XV-XVI de cativa calugari de la Manastirea Cozia care si-au dorit sa traiasca o viata cu si mai multe privatiuni, retragandu-se aici, in munti, si sapandu-si chilii in piatra. Doua dintre aceste chilii, cele ale calugarilor Daniil si Misail, exista si astazi, marturie a privatiunilor auto-impuse de acestia:
Cand intri acolo si simti aerul rece si umed realizezi cat de dificile au fost conditiile lor de trai…
In 1676 este ridicata bisericuta cea veche, ctitorie a fostului episcop de Ramnic, Varlaam, care a fost si mitropolit al Tarii Romanesti. Biserica cea mare si noua a fost construita intre anii 1893-1901, avand hramul “Schimbarea la Fata”, cu mai multe nivele si camere de locuit.
Din pacate, un incendiu din anul 1932, datorat unei sobe ramase nesupravegheate, a distrus mare parte din cladire, care insa a fost ulterior refacuta.
Manastirea Turnu e o oaza de frumusete, liniste si reculegere, dar si o mica lectie de istorie a noastre, si daca ajungeti prin zona, indemnul meu este sa faceti un mic popas si acolo.
Petala Calatoare says
22/05/2013 at 13:57Am fost la Cozia si la Turnu acum 2 ani. Turnu mi s-a parut o bijuterie, ma-m simtit foarte bine acolo si se pare ca putina lumea o stie. Pe cat era de aglomerat la Cozia, pe atat de linistita era Turnu.
Foarte frumoase pozele tale, Iulia!
Iulia S. says
22/05/2013 at 17:35Iuliana, si eu m-am simtit cu mult mai bine la Turnu. Mai este Stanisoara, si ea foarte frumoasa, din pacate eu aveam ceva probleme la genunchi si nu am putut urca pana acolo si Ostrov din Calimanesti, care imi place enorm in special pentru aspectul de gospodarie de tara.