Comments on: De ce ii crestem asa?

By: Servicii noi de la Vodafone pentru clientii fideli | Blog de Bucuresti

Servicii noi de la Vodafone pentru clientii fideli | Blog de Bucuresti — Thu, 08 Oct 2009 08:47:05 +0000

[...] de o varsta si care isi accepta unul altuia multe si continua sa convietuiasca pentru ca exista copii la mijloc, s-au creat anumite rutine, sau pur si simplu nu au o varianta mai [...]

By: Iulia

Iulia — Wed, 07 Oct 2009 12:16:49 +0000

Doamne-fereste, nici nu ma gandeam la varianta de a nu-l lasa sa faca ce vrea doar ca sa nu fie ca el. Ma gandesc doar la parintii care ofera copilului lucruri mult peste posibilitatile pe care le au, si cand copilul creste, pur si simplu nu mai pot tine pasul. Exemplul pe care il am la indemana este copilul unor prieteni de familie, caruia i s-a dat tot, dar absolut tot ce a vrut, care a chiulit de la scoala cand a vrut si a gasit intelegere totala, practic nimeni si nimic nu i-a stat in cale pana la 19 ani, cand s-a indragostit de o fata, si parintii chiar nu au putut sa i-o puna pe tava. S-a lasat cu sechele grave, cu probleme psihologice, internari la Bucuresti si baiatul nu mai este normal acum. Nici macar in acest caz nu se poate arata cu degetul catre parinti, insa un copil, dupa parerea mea, trebuie sa intre in viata stiind ca unele lucruri sunt posibile si altele nu.
Si tot eu sunt cea care spune in acest post ca nici macar nu sunt sigura ca o sa pot sa rezist tentatiilor cand o sa am copii

By: Ema

Ema — Wed, 07 Oct 2009 12:09:00 +0000

Nu stiu daca povestea ta poate fi generalizata. Nu cred ca printii isi iau de la gura sa ii cumpere copilului ultima fitza in materie de telefoane. Astea sunt cazuri rare. In general copiii cu astfel de gadgeturi provin din familii in care nici macar un Lamborghini nu e o cheltuiala prea mare.
E normal sa vrem ce e mai bun pentru copiii nostri. Eu nu vreau sa ii iau copilului meu ceea ce nu am avut, ci ceea ce isi doreste. Asta daca e indreptatita cererea lui. E normal sa vrea nu stiu ce jucarie; si eu vreau haine si pantofi din vitrine si se presupune ca am alt rationament. Important e sa stii sa stabilesti limitele. Nu sunt de acord cu ideea sa nu lasi copilul sa faca ce vrea doar ca sa nu fie ca el.

By: Rappa_ru'

Rappa_ru' — Sat, 03 Oct 2009 10:21:22 +0000

Ai dreptate…mai ales la ce e acum in ziua de azi cu pustii astia…oare mai stim sa apreciem cu adevarat un gest ?

By: celmaibun

celmaibun — Sat, 03 Oct 2009 09:10:48 +0000

Intotdeauna trebuie sa conteze gestul, cel mai mult! Toata lumea stie, insa pe multi ii lasa constiinta cand primesc un cadou sub asteptari

By: Iulia

Iulia — Sat, 03 Oct 2009 08:59:12 +0000

@Alter Ego: asa este. Si nici eu, care imi dau seama care este pericolul, nu sunt foarte sigura ca nu am sa fac aceleasi lucruri.

By: Alter Ego Blog

Alter Ego Blog — Sat, 03 Oct 2009 07:20:06 +0000

Din pacate de mentalitatea “daca eu n-am avut macar ei sa aiba” nu o sa scapam prea curand… poate deloc…

By: Geocer

Geocer — Sat, 03 Oct 2009 07:07:22 +0000

Si eu am observat acelasi lucru : noi trebuie neaparat sa epatam prin ceea ce ne cumparam sau cumparam copiilor. Altii, desi poate ca au mai multi bani, stiu mult mai bine sa fie modesti.

By: Iulia

Iulia — Sat, 03 Oct 2009 06:06:47 +0000

Da, asa este. Si am observat ca parintii de astazi le cumpara copiilor foarte multe… Eu nu am copii, insa imi place sa cred ca voi putea rezista acestei tentatii, tocmai pentru ca atunci cand le iau sau primesc ceva, sa se bucure din toata inima.

By: Livia

Livia — Fri, 02 Oct 2009 19:33:45 +0000

Cel mai ieftin si eficient cadou e bucuria.
Mi-aduc aminte ca bunica nu prea avea bani, insa mi-a lasat in ghete, de Mos Nicolae, o batistuta brodata de ea pe margini. A fost unul dintre cele mai frumoase cadouri, care m-a insotit ani de zile.
De regula nu cantitatea de bani garanteaza cat de pretios este cadoul sau cat de mare e bucuria primirii lui. Bravo, Iulia! Nu doar ai vazut Parisul, l-ai si observat…