Ieri, într-o cafenea (da, aia, Starbucks, pentru snobi, dintr-un mall, aveti liber la dat cu roşii 
, dar era singurul loc care ne era cât de cât accesibil pe ninsoarea de ieri), un nene povestea că 90% dintre oamenii care îl sună încep conversaţia cu eternul si fascinantul «unde eşti ».
Nu tu ce mai faci, să vezi ce mi s-a mai întâmplat. Nu. Unde eşti ?
Gândindu-mă un pic, mi-am dat seama că omul avea dreptate si că şi mie mi se cam întâmplă acelaşi lucru. Nu răspund bine la telefon si aud invariabila întrebare…hmmm…
Eu am alt clişeu, şi acela contestabil, adica întreb de fiecare dată interlocutorul dacă poate vorbi. De parcă dacă nu ar fi putut mi-ar fi răspuns sau, mai rău, de parcă ar avea ceva probleme cu vocea…
Voi cum începeţi o conversaţie telefonică ?
Incep cu clasicul “ce faci”..nu stiu, asa m-am obisnuit. Dar mi se mai intampla si mie sa fiu unde sunt si ma enervez, de parca ar conta in ce loc ma aflu in momentul in care am raspuns la telefon…
hehe.. ai dreptate. eu raspund automatic cu “eu bine, tu?” pentru ca tot timpul sunt intrebat “ce faci?”. am descoperit ca nu tot timpul sunt intrebat asa, dar eu tot asa raspund.
cateodata iese ceva de genul: “unde esti?”, “eu bine, tu?”
)
Dacă e dimineaţă, îmi sun părinţii, iar conversaţia începe într-un mod clasic, cu binecunoscutul salut: ‘Neatzaaaaa!’
Dacă e prânz, îmi sun soţul, care e la serviciu, pe care îl ameninţ cu un nevinovat ‘baw’
Dacă e seară, vorbesc cu prietenii, cărora nu mai apuc să le zic nimic pentru că mă-ntreabă ei ‘ce faci?’
În cazul convorbirilor de serviciu, cu colegii sau cu şeful, atunci încep şi eu convorbirea cu ‘poţi sau puteţi vorbi?’
Foarte rar întreb pe cineva unde este atunci când vorbesc la telefon.
Eu intreb pe cineva unde este atunci cand aud cine stie ce zgomot
io imi recunoc aci pacatele : cand sun pe mobil (ca pe fix e evident raspunsul) intreb “auzi? unde esti?” si fara sa astept raspunsul bietului interpelat(a) incep sa-mi turui scopul apelului
Tot cu “Poţi vorbi?” încep, pentru că ştiu cât e de neplăcut să fii într-o şedinţă sau în timpul unei consutaţii şi celălalt să turuie de mama focului. Apoi urmează: “Ce faci?”, dar nu neapărat din curiozitate, ci din politeţe.
@cineva93: iata ca am reusit sa smulg o marturisire!
@silavaracald: si eu tot la asta ma gandesc, ca pe mine de exemplu nu prea ma lasa inima sa nu raspund, chiar daca sunt super ocupata
Eu incep cu Numele persoanei(desi e in mod evident stiu bine pe cine am sunat, dar intreb asa, din politete) + ce faci, unde esti? … invariabil.
Asta cu: “poti sa vorbesti” o am si eu… La unele persoane. Pe cei apropiati ii intreb “ce faci?”. Pana mi-o raspunde vreunul: “vorbesc la telefon cu tine”… Desi nu cred ca ma lecuiesc.
Nici eu nu folosesc întrebarea “Unde eşti?”. Despre oamenii cu care vorbesc frecvent la telefon de obicei ştiu unde se află. În majoritatea cazurilor spun: Ce faci? Poţi să vorbeşti?
Întrebarea “unde eşti?” mi se pare un pic invazivă, indiferent cui i-o adresezi
Eu incep direct: “Ce faci?Unde esti?Ai treaba?” fara sa ma intereseze exact raspunsul la vreuna dintre intrebari:)) In principiu ma intereseaza daca poate sa vorbeasca in acel moment. Deci daca face bine, e pe la munca si are putina treaba e perfect:))
Dar vi s-a întâmplat vreodată să sunaţi pe cineva şi să-i spuneţi, cu suficienţa ăluia sărac cu duhul: “Sunt eu! Ce faci?” ? Că mie, da!
Daaa… mi se intampla, si destul de des, dar cu sotul, mama si sora…
ce parere aveti despre : http://www.realitatea.net/verh.....00081.html ?!
Sunt 100% de acord. Si imi pare rau pentru ei, dar, ce sa faci, unde nu e cap…
Eu incep aproape invariabil cu “Ce faci?”, urmat de “Te deranjez, poti sa vorbesti?”, in cazul celor cu care discut uzual si nu formal sau, ca sa fac o gluma, in “format business”. Chiar nu intreb “Unde esti?” decat daca e foarte multa larma sau ceva m-ar directiona spre asta, insa chiar si asa prefer mai degraba “Ce se aude asa tare?” etc. Ma intereseaza mai mult, in primul rand, cum se simte persoana respectiva, decat unde este…