Feb
24
Primul meu job a durat fix o zi. In vacanta dintre anul I si II de facultate, m-am angajat la o cofetarie din Costinesti.
Unde am batut recordul la spart pahare, impiedicari… Pana seara m-am ales cu ditai factura de achitat (pentru pahare, plus ca mancasem o prajitura la pranz) si cu indemnul sa merg acasa, ca or sa se hotarasca ei daca ma mai cheama sau nu.
Bineinteles, nu m-au mai chemat.
Atunci am inteles ca as face bine sa ma apuc mai serios de invatat, ca la trebi din astea nu am nici o sansa. Peste cateva luni am avut un job mai serios si unde chiar m-am descurcat, profa de engleza.
Aveti liber la impartasit impresii despre primul vostru job.
Hmm primul meu job? pff nici nu imi mai aduc aminte cand a fost….acum ..9 ani cred…ca vanzatoare..ma descurcam de minune…umflam preurile si de toti bani acre imi ieseu imi cumparam numia,, da numai cosmetice.
Primul meu job a fost pe un şantier, unde mă angajasem ca să le dovedesc părinţilor mei că nu-s o puturoasă care stă la mila lor. Inutil să spun că habar n-aveam cu ce se mănâncă ce trebuia să fac acolo, adică un fel de centralizare a unor scule de care nu auzisem în viaţa mea, şi pe care trebuia să le grupez pe categorii, deşi nu-mi explicase nimeni cum s-o fac. Aşa că, după o muncă de vreo trei zile, am fost pusă pe liber, dar mi s-a dat o a doua şansă, ca dactilografă, unde m-am descurcat destul de bine. Bineînţeles că trebuia să ignor zilnic privirile fostului meu şef, care se uita la mine ca la o handicapată.
Şi da, şi pe mine m-a ambiţionat chestia asta să nu mai ajung la cheremul unor oameni care nu ştiu explica ce vor de la tine şi nu se pricep să-ţi folosească aptitudinile.
Si eu tot in cofetarie am inceput, in vacanta de vara din anul 3 spre 4. Intr-adevar, si eu am ajuns la aceeasi concluzie: munca fizica nu e de mine… mai bine mai invat ceva carte.
In cele 2 luni cit am lucrat acolo m-am ingrasat 8 Kilograme!!! pentru ca de la ora trei, cind plecau acasa fetele din laborator, eu ramineam singura cu frigiderele PLINE de creme, saraelii, frisca, savarine, inghetata si multe alte bunatati. Imi inmuiam cite o savarina in sirop si o imbracam apoi in frisca…ce vremuri
Primeam si bacsis /cam 5 ron pe zi(taticii care veneau cu prichindeii la cofetarie) si uite asa aveam bani si de tigari pina la salariu.
Primul meu job a fost asadar o experienta duuuulce.
hhhmm primul job e ca prima dragoste : nu se uita niciodata
ca toti studentii post-revolutionari mi-am luat si eu un job cam prin anul III asa … reporter la o gazetuta din Galati. Primul meu interviu – si respectiv articol publicat – a fost si ultimul : am luat interviu unui nene sculptor care mi-a indrugat niste kestii … dupa aparitia articolasului meu a trimis scrisoare de dezmintire la respectiva gazetutza
la scurta vreme gazetuta s-a inkis … nu stiu exact din ce motive? sa fi fost din cauza sculptorasului meu? a ramas un mister pentru mine
Primul meu job a durat o luna:) Ma angajasem la o banca:d pe casierie.
Partea buna e ca ieseam mereu pe plus .Nici acum nu-mi dau seama de ce pentru ca numaram banii primiti de la fiecare client si ii dadeam restul. Si nu ramaneam cu 50 bani, ci de la 10 ron in sus:))) O perioada i-am pastrat in sertar pentru ca ma gandeam ca o sa vina cineva sa tipe ca l-am furat. Apoi i-am luat si mi-am cumparat jeleuri:))
Partea proasta e ca, incepand de la clienti si terminand cu directorul general, se purtau cu noi sub orice critica. Am rabdat 2 saptamani si mi-am dat demisia. In prima faza au inceput cu reprosuri si amenintari (ca o sa aiba grija sa nu ma mai angajeze nimeni). Constienta de faptul ca puteam sa plec de a doua zi si sa-i las cu fundu-n balta le-am zis sa se descurce singuri (aaa uitasem sa spun ca eram singura pe casierie si ar fi durat ceva sa angajeze pe cineva nou pe care sa-l si invete repede ce e de facut).
Doua saptamani de atunci am lucrat intr-un mediu atat de placut…poate si datorita faptului ca nu mai lasam nici un client sa tipe, ma ratoiam imediat la ei:)))))
Ce vremuri!
primul si primul job – nu cel serios, ci un fel de colaborare din care au iesit primii banutzi – a fost de agent comercial pentru o revista financiara. Am facut asta la Cimpina inainte sa intru la facultate : mergeam la firme si incercam sa ii conving sa faca abonamente la revista. Alergatura muuuuulta si bani putini, drept pentru care am arenuntat si m-am pus pe invatat. A avut un rol mai mult psihologic “jobul” asta, in sensul ca am “spart gheata” si am castigat primii mei bani.
Primul meul job a durat o lună şi tot în Costineşti pe timpul vacanţei studenţeşti. Mai multe poţi să citeşti aici, când ai timp!
http://broscutaofensata.blogsp.....q=broscuta
Pff, uitai să las link-uk.
Primul meu job a durat tot o zi. Erau vremurile când încă se mai vindeau ţigări / ciocolată / bomboane etc pe măsuţe dintr-alea extensibile (prin 1991, mai exact). După o zi petrecută cu soarele bătându-mi în cap şi în care nu am vândut absolut nimic, au decis să închidă “punctul de lucru” şi m-au pus şef pe toate măsuţele din oraş (vreo 7 mai exact). Să mă ocup cu aprovizionarea lor, iar seara cu inventarul, mai exact.
După cum vezi, s-a întâmplat cum se întâmplă de multe ori: deşi n-am făcut nimic, am fost promovat
Pe vremea cand m-am angajat eu pentru prima oara, cuvantul job nu exista in limba romana. Mergeam la serviciu, sau mai simplu, la munca. Nu aveam nici 18 ani, m-am angajat electrician in formare, pe santier. Si a durat vreo 8 ani pana cand am obtinut un alt post, in aceeasi firma.
@Geocer:
George, să înţelegem din povestea ta că ai rămas 8 ani în formare?
Ha, ha
Ce zici, George?
De fapt, eu altceva vroiam sa te intreb: cum se face ca blogul tau imi blocheaza calculatorul, de fiecare data cand incerc sa ma uit pe el?
Primul meu job a fost in liceu, la radio. Mi-a placut la nebunie, ne distram copios.
[...] tot v-am povestit si despre primul job, sa va povestesc si despre primul meu salariu. Salariu adevarat, nu maruntisurile pe care le-am mai [...]
Primul meu job ?! Depinde cum privesti lucrurile: bani am facut din frageda pruncie… de fiecare data cand ajutam un vecin sau o ruda pe la treburile din gospodarie eram recompensat asa cum se cuvine. Nu ceream si nici n-asteptam sa primesc ceva pentru ceea ce faceam, pentru mine era ca o joaca sa duc gunoiul, sa curat pomii primavara, sa greblez, s.a.m.d., dar daca eram rasplatit doar nu eram atat de fraier sa spun: nu, multumesc…
Dar primul job adevarat a fost in facultate, primul an, am rezistat 5 luni si dupa aceea mi-am bagat picioarele in el: era mai mare bursa de studiu decat salariu pe care-l primeam pentru 12 ore de noapte (lucram ca body-guard la un trust de presa local).