Dintre toate evenimentele din Bucurestiul de week-endul acesta despre care va povesteam, am ajuns doar la concursul de gatit, sambata seara. Pentru ca am avut multe de facut sambata, iar duminica a plouat. A plouat si multe dintre evenimente s-au anulat, in ciuda zilei Europei.
Sa va povestesc despre acest concurs de gatit, si va trebui sa ma credeti pe cuvant, pentru ca, desteapta ce sunt, am luat baterii aproape de terminare si aparatul de fotografiat a cazut la datorie dupa prima poza.
A fost o taxa de intrare care m-a cam surprins, insa am ajuns mai tarziu sa ma bucur de existenta ei, pentru ca acest mic amanunt a triat un pic lumea.
Sa nu va inchipuiti ca a fost cine stie ce… Un soi de balci autohton, cu mici si bere la halba – care au avut, cum altfel, cel mai mare succes. La care se adaugau diverse fripturi si cartofi prajiti, pastrama prajita…
Au fost si traditionalele sarmalute, facute de niste tanti simpatice, morosence, iar dupa coada care se facuse, cred ca erau bune. Mai erau si langosi, un purcel la protap, un imens tomberon plin de tot soiul de gunoaie fix in mijlocul spectacolului.
Muzica mi s-a parut o adaptare a la Bregovici a melodiilor noastre populare, cu orchestra, ok in general, insa muult prea tare pentru gusturile mele.
Sincer, nu prea inteleg cum de plimbandu-ma pe acolo am ajuns sa ma gandesc la Festivalul culinar ce are loc in fiecare an in fata primariei vieneze. Probabil pentru ca ambele evenimente s-au invartit in jurul gatitului.
Insa ce diferenta intre atmosfera de la Viena si cea de la Bucuresti!
In Viena erau un fel de tarabe, fiecare cu mancare facuta pe loc si reprezentand cate o natie (Romania nu era reprezentata, desi sunt convinsa ca o parte din bucatele pe care le-am vazut la Bucuresti ar fi fost apreciate la Viena). Iti puteai lua mancare de la nemti, de la italieni, greci sau austrieci, de la libanezi si de la multi altii. Si erau prezente enorm de multe marci de bere austriece, la dozator, ca si la noi.
Mancarea era servita in farfurii de portelan. Existau mese, si daca nu prindeai loc la o masa, te duceai pur si simplu in parc si mancai pe o banca. Cand terminai, duceai farfuriile in cateva locuri anume create. Muzica era clasica si in surdina. Oamenii vorbeau incet, civilizat, daca auzeam voci mai ridicate, intelegeam ce vorbeau (nu, nu vorbesc nemteste, erau romanasi de-ai nostri toti cei galagiosi).
La noi, oamenii isi mancau veseli micii si isi beau berea pe niste fete de mese albe, murdare, vorbind tare si gesticuland. Deh, latini, ce sa ne faci!
In Bucuresti nu a fost aglomerat, in Viena, dimpotriva. Insa oamenii isi vedeau asa de frumos de treaba lor, ca nu te deranja nicicum aceasta aglomeratie.
Daca ajungeti la Viena, sigur o sa mergeti si la festivalul acesta culinar, care se organizeaza in fiecare vara. Muzica buna, mancare buna, un loc placut in care sa petreceti serile de vara.
Nu pot totusi sa nu remarc si acest concurs de la Bucuresti, ma gandeam totusi ca am facut un pas in plus fata de eternele festivaluri ale berii. Aici aveam o tematica, un concurs, am vazut si ceva vedete si televiziuni, am vazut si oameni imbracati in costume populare si mancaruri traditionale, ce mai, eu zic ca e un pas inainte si ca la anul, daca va fi, va fi mai bine.
Daca tot de la Bucuresti nu avem poze, sa aratam cateva de la Viena.
Cam asa aratau „tarabele” si da, era foarte aglomerat:
Viena, festivalul gastronomic
Parcul arata cam asa:
Viena, atmosfera din parcul din fata primariei
Si iata si primaria, sau Rathaus, ceea ce prilejuia o mica confuzie, unii avand tendinta sa traduca in engleza prin „house of the rats” (sau casa sobolanilor):
Rathaus Viena
Continue reading about Concurs de gatit la Bucuresti, festival gastronomic la Viena
Praga vazuta de la Castel
Zilele astea ma gandeam cat de mult am putut sa vorbesc despre Viena si cat de mult am nedreptatit Praga cu aceasta ocazie. Pentru ca, de fapt, anul acesta la Praga am fost. Am stat un pic si in Viena, pentru ca era musai ca duduia sa vada una si alta, dintr-o lista interminabila, insa Praga a fost destinatia noastra.
Insa imi este greu sa vorbesc despre Praga… Pentru ca mi s-a parut atat de frumoasa, asa de pitoreasca si de aproape de sufletul meu, incat atunci cand ma intreaba cineva prefer sa tac si sa imi amintesc… si balmajesc un „frumos” anemic.
Ce pot sa spun despre Praga? Ca este frumoasa si vesela? Ca e viu colorata, ca oamenii iti zambesc pe strada, ca are niste parcuri si gradini in care ai vrea sa te pierzi…
Ce mi s-a intamplat mie la Praga? Pai, mi s-a intamplat urmatorul fenomen: venita de acasa cu lectiile facute, cu o multime de foi si foicele in care imi notasem ca trebuie sa vizitez asta, si asta, si asta, am constatat la fata locului ca nu mai aveam chef sa vizitez nimic. Ca era asa de frumos afara, cerul, oamenii, atmosfera, incat in acea saptamana nu aveam chef de vazut nici un muzeu, nu aveam chef sa stiu unde exact ma duc pasii.
Deja stiu ca o sa revin la Praga. Pentru ca mi-a placut. Nu stiu daca voi marca obiective turistice, cu toate ca imi voi propune, sunt sigura. Ceea ce stiu este ca imi e deja dor de orasul acesta frumos si ingrijit.
Gradini
