Este evident pentru oricine ca acest program „Prima Casa”, lansat cu surle si cu trambite de catre Guvern undeva in vara aceasta, scartaie. Si scartaie rau. Numai interventiile prim ministrului pe langa Fondul de Garantare, pentru accelerarea acestui pas obligatoriu pentru achizitionarea unei locuinte prin programul „Prima Casa”, sunt o dovada evidenta ca probleme exista si acestea sunt mari.
Mai exista si cifre: Fondul National de Garantare, prin care trec obligatoriu dosarele aferente programului, aprobase pana luni, 14 septembrie, mai putin de 2000 de garantii. 1950, mai precis. Atentie insa, acestea nu se traduc obligatoriu in credite aprobate in final de catre banci. Mai putin de 2000 de locuinte asadar, pentru un program care promitea deblocarea de sectoare cheie ale economiei, precum constructiile, imobiliarele sau piata financiara. Daca nu economia cu totul.
Ce s-a intamplat de fapt? Bancile, cu multe credite cu probleme deja, au devenit circumspecte sa acorde unele noi, extrem de riscante, chiar si in conditiile existentei garantiei de la stat. Fondul National de Garantare se misca incet, provocand intarzieri care au condus la anularea multor precontracte si automat la pierderea avansului de catre potentialul cumparator de „Prima Casa”. Vanzatorii au sesizat ca ar putea fi o oportunitate si au marit preturile.
Un pic surprinzator pentru mine, un lucru NU s-a intamplat. Oamenii, cumparatorii, nu au amanat decizia de cumparare. In ciuda tuturor povestilor care circula pe net cu persoane care au pierdut sume bunicele date sub forma de avans, a procedurilor greoaie de acordare si, mai ales, a unei piete evident in scadere, oamenii isi doresc in continuare „Prima casa”.
Se gandesc ca se vor descurca cumva. Chiar daca salariile sunt din ce in ce mai mici, asta daca ai norocul sa mai ai un job, chiar daca o marire a Euro mi se pare inevitabila in acest moment, sau chiriile sunt din ce in ce mai avantajoase, mult mai avantajoase decat o rata la banca, ce se poate mari substantial peste noapte. Si in ciuda preturilor nejustificat de mari, oamenii incearca in continuare sa cumpere o locuinta.
Este un fel de vis comun al romanilor, o confirmare a pozitiei in societate, a realizarii tale ca om. Nu esti complet fara casa ta, asa ca visezi la ea dintotdeauna. Este accentuata si de probleme specifice tarii noastra, gen absenta unei legislatii corespunzatoare a inchirierilor, proprietarul putand sa te dea afara extrem de rapid. Si multa lume se satura sa se mute dintr-o casa in alta, dintr-un cartier in altul, mai ales dupa ce apar si copiii.
Nu am sa comentez aceasta dorinta atat de mare de a obtine o locuinta, chiar in conditiile incertitudinii zilei de maine. Prea multa lume la care tin si ale carei pareri le apreciez se incadreaza in aceasta categorie. O sa indemn insa la prudenta. Si la calcule. Cat de sigura este slujba mea? Dar a sotiei/sotului? Pot sa dau macar 15 la suta avans in loc de cei 5 minim solicitati? Am reusit sa pun deoparte in ultimul an, lunar, macar valoarea ratei plus a dobanzii? Cum m-as descurca sa platesc rata, sa zicem, la 5 lei pe euro? Dar la 6? Asta, corelata cu raspunsul la intrebarile privind certitudinea locului de munca.
Mai sunt si altele, gen: cat va costa locuinta dupa 30 de ani, adica dupa achitarea ei? Ce nevoi locative voi avea atunci? Imi voi dori sa raman in acelasi oras?
Continue reading about Programul „Prima Casa”: mai bine va mai ganditi
