Primul meu job a durat fix o zi. In vacanta dintre anul I si II de facultate, m-am angajat la o cofetarie din Costinesti.
Unde am batut recordul la spart pahare, impiedicari… Pana seara m-am ales cu ditai factura de achitat (pentru pahare, plus ca mancasem o prajitura la pranz) si cu indemnul sa merg acasa, ca or sa se hotarasca ei daca ma mai cheama sau nu.
Bineinteles, nu m-au mai chemat.
Atunci am inteles ca as face bine sa ma apuc mai serios de invatat, ca la trebi din astea nu am nici o sansa. Peste cateva luni am avut un job mai serios si unde chiar m-am descurcat, profa de engleza.
Aveti liber la impartasit impresii despre primul vostru job.
Ieri a mai murit un militar roman in Afganistan. Dincolo de divergentele de opinii legate de legitimitatea prezentei Romaniei pe acele fronturi, de faptul ca acestia pleaca constienti ca se poate sa se intoarca eroi, felul in care alege presa sa prezinte aceste stiri, sec, cu evidenta tenta senzationala, ca si cum ar fi orice alta stire de senzatie legata de nu stiu ce crima prin Ferentari sau jaf la o obscura casa de schimb valutar, nu poate sa ma lase rece.
Am gasit insa – abia azi, desi dateaza din ianuarie, un altfel de articol. In Adevarul. Despre Vasile Unguras.
Citesc mare pe ecranul televizorului ca zise presedintele nostru ca 99% din romani asculta manele. Si imi dau seama ca iar sunt in minoritate.
Am zis eu demult ca sunt atipica. Nu m-am aruncat sa imi iau casa pe varf imobiliar, desi am fi putut lua un credit. Nici masina nu ma tenteaza. Nu ma intereseaza sa ies in evidenta, mai ales nu cu chestii care ar presupune afisarea unei anumite… prosperitati.
Daca e functional si imi trebuie, e ok. Daca nu, poate sa mai astepte.
Sunt atipica, asadar. Nici manele nu ascult, asa ca 99% din romani. Ma scuzati, domnule presedinte.
Week-end-ul meu a inceput cu o vineri dupa amiaza cu dureri de cap (la propriu). Dar despre asta v-am povestit.
· A urmat o seara incheiata repede, la somn.
· Am stat in cea mai mare parte fara net. Si a fost bine
· M-am odihnit, si iarasi a fost bine
· M-am vazut cu o prietena de care imi era dor. Am depanat amintiri, am facut si ceva treaba… A fost frumos.
· Am ajuns si printr-un mall, in cautare de ceva cadouri. Cadouri nu am gasit, insa mi-am dat seama cat de mult imi lipseste primavara cu ale ei posibilitati de activitati in aer liber
· Am urmarit ceva competitii de la Olimpiada, imi lipseste acea perioada din viata mea in care stiam despre tot si despre toti din sport
· Si da, am vazut si ca PSD ul are un nou presedinte, si m-am si plictisit de interminabilele impresii si dezbateri pe seama subiectului
Cam asta a fost. Diferenta fata de vineri dupa amiaza e mare. Sunt odihnita, nu ma doare capul, si ceva-ceva mai optimista. Va doresc o saptamana frumoasa!
Fără chef, adica. De obicei, vineri după amiază simt cum încep să îmi recapăt energia. Vine week-end ul!!! Astăzi, nici măcar amănuntul ăsta nu are nici un efect pentru mine. Mă doare capul. Sunt obosită. Am avut o săptămână naşpa.
Hmmm… Şi peste toate, m-am cam săturat de iarna asta. Vreau sa fie cald. Să vină vacanţa. Să nu mai văd bălti si zăpadă, şi să nu mai îmi fie frig. V-am povestit cum am găsit săptămâna trecută strada de la firma unde lucrez precum Dâmboviţa, numai căm ghinion, îmi uitasem barca? Şi cum am escaladat munţii de zăpada de pe trotuar, în încercarea de a ajunge, cumva, la muncă ? În fine, a trecut.
Sper ca măcar voi să aveţi o vineri după amiază frumoasă.