Ce mica-i vacanta mare…

Ce pacat ca s-a terminat vacanta! Pana ieri m-am jucat cu Marta in fiecare zi. De fapt, in fiecare seara, pentru ca mama ei nu o lasa afara decat dupa ce isi facea temele: la citire si la matematica. Mie mama nu imi impune sa fac teme pe timpul vacantei. Spune ca o sa am timp sa imi bat capul cu ele cand o sa fiu mai mare.

De fapt, si acum sunt mare. De fiecare data cand vreau sa ma joc cu jucariile lui Toni si Toni se supara, mama imi spune sa I le las lui, ca eu sunt mai mare. Toni e fratiorul meu mai mic. De fapt, e foarte mic: nici macar in picioare nu stie sa mearga. Si nici sa vorbeasca: nu spune decat mama si Ana. Ana sunt eu.

La inceputul vacantei am fost la Buzau, la nunta Mirunei si a lui Adi. Miruna e sora lui mami, asa cum sunt eu sora lui Toni. A fost frumos la nunta. Mami m-a lasat sa stau pana aproape de dimineata, cand s-a mancat tortul. Adi si Miruna au inceput sa se bata cu frisca, dar a ramas tort pentru toti invitatii. Si pentru mine, de fapt, eu am mancat doua portii. Si Miruna mi-a dat si la pachet – nu degeaba e ea matusa mea preferata.

Mami spune ca acum, ca s-a maritat, nu o sa mai aiba atata timp de noi. Dar eu am intrebat-o si mi-a spus ca ea o sa ne iubeasca la fel de mult. S-ar putea sa ne vedem mai rar, pentru ca dupa nunta o sa stea la Buzau, cu Adi. Asa fac oamenii mari cand se casatoresc, spune mama. Desi Radu si Maria de la doi nu sunt casatoriti si tot impreuna stau.

Pe urma am fost la mare, cu Marta, vecina noastra si cu familia ei. A fost frumos la mare – cald si ne-am balacit cat am vrut noi, pentru ca Toni plangea tot timpul si toti incercau sa ii faca pe plac. Uneori e bine sa ai si un frate mai mic.

Am fost si la tara, la bunici. Am luat-o si pe Marta, fata vecinilor, pentru ca ea nu are bunici la tara. De fapt, am auzit-o eu pe mama ca mama si cu bunica ei nu se inteleg deloc. Asta pentru ca bunicii ei nu il plac pe nenea Adrian, tatal Martei. Desi eu nu inteleg de ce. Nenea Adrian e tare simpatic si ne da, mie si Martei, cate o bomboana de cate ori ne vede pe afara.

Cred ca bunicii Martei nu prea mananca bomboane si de-asta nu il plac pe nenea Adrian. Sau poate au facut diabet, de la cate bomboane au mancat de la nenea Adrian. Mami mereu imi spune: ai sa faci diabet, de la cate bomboane iti da Adrian!

Cand am venit de la bunici mai aveam putin din vacanta. Am stat in Bucuresti – m-am uitat la desene si m-am jucat cu Marta, afara. Si cu Toni, desi el este cam mititel. Si nu intelege nici un joc, oricat de rar ii repet regulile.

Maine trebuie sa merg la scoala. Imi pare bine ca merg la scoala, am o multime de colegi pe care nu i-am vazut de cand s-a terminat scoala. Si de doamna invatatoare imi e dor, chiar daca uneori o supar, pentru ca la ore ma mai plictisesc si ma cam foiesc.

Ce mica-i vacanta mare! Dar si la scoala e frumos.

Acest articol este scris in cadrul jocului “Sa aberam pe o tema data”. In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian