O sa ma opresc un pic cu povestea calatoriei din aceasta vara. De fapt, am facut-o deja, fara sa va anunt. M-am luat cu altele si am cam neglijat blogul.
Revenind. Zilele astea am avut o revelatie : la noi nu intalnesti pe strada persoane cu dizabilitati. De fapt, asta m-a frapat din start, inca de la prima calatorie in Viena.
Atunci am inteles ca ai lor, spre deosebire de ai nostri, au toate mijloacele posibile la indemana pentru a putea duce o viata aproape de semenii lor mai norocosi. Incepand cu lifturile de la toate statiile de metrou, cu rampele din autobuz, cu semafoarele cu sunet (aproape toate sunt asa !) si cu micile ridicaturi care preceda orice semafor (ca sa isi dea seama cei care nu vad ca exista o stada ce trebuie trecuta…).
Doi ani de la prima calatorie la Viena, in acest muzeu din Salzburg, aveam sa imi dau seama cum stiu ei sa isi educe copiii, pentru ca la varsta maturitatii sa aiba atitudinea pe care o au vizavi de persoanele cu probleme. (more…)
Despre primele patru zile petrecute in Salzburg:
La revedere, Salzburg!
Astazi ne-am luat la revedere de la Salzburg. O sa fim si maine aici, insa doar pentru micul dejun si drumul catre Salzburg Hauptbahnhoff – gara centrala din Salzburg.
Ne incearca un sentiment de tristete, pentru ca Salzburgul este un oras incredibil si nici pe departe fals, asa cum m-am temut la un moment dat. Azi a fost oarecum program de voie – am colindat iar prin gradinile Palatului Mirabell, ne-am bucurat de atmosfera si de muzica din piata centrala a orasului…
Am savurat o cafea si o inghetata in centru, vizavi de celebrul Tomaselli – cafeneaua cea mai “vieneza” din Salzburg. Pana la urma la Tomaselli nu am poposit, insa va pot spune ca aceasta cafenea de vizavi de Tomaselli are cea mai buna inghetata din cate am mancat la Salzburg. Si nu au fost putine!
Si ne-am plimbat. Prin centru, pe faleza Salzach-ului… Spre seara am fost la Augustiner Brau, o berarie vizitata mai ales de localnici, situata nu departe de centru, undeva pe malul raului.
Augustiner Brau Salzburg: urmarind meciuri de la CM 2010
Cam asta a fost calatoria noastra la Salzburg. Ma bucur ca am avut ideea sa alegem acest oras, in care romanii nostri nu cred ca poposesc mai mult de o zi, doua, in drum spre alte locuri din zona. Dar pana la urma care e frumusetea calatoriei daca nu stai un pic sa iti tragic sufletul si sa incerci sa intelegi mai bine oamenii si locurile prin care ai trecut?
Nu, nu prea am vizitat muzee – ma rog, mai putin Hellbrun-ul, fortareata Salzburg, muzeul Marionetelor si Muzeul Naturii si Tehnicii, plus cel de Arta Moderna. Si chiar si acestea le-am vizitat parca dintr-un sentiment al datoriei. Ne-am bucurat de fiecare data mai ales de o priveliste superba, la care am fi avut acces si fara sa platim sumele destul de mari care se cer aici in schimbul vizitarii unor camere in care au locuit, odata, printi, arhiduci sau mari cantareti.
Si nu era nimic autentic. In casa in care s-a nascut W. A. Mozart erau 2-3 obiecte care probabil i-au apartinut, plus cateva mobile care apartinusera unei familii care a trait in acea perioada. Si cam atat. In schimb, la exterior, vedeai piateta cu cassele renovate, insa pastrate exact ca acum sute de ani. Aproape aceeasi priveliste cu cea pe care o vedea muzicianul in copilarie, plus nenumarate cafenele care adauga un plus de farmec peisajului.
Sa nu mai intelegeti gresit. Nu pledez pentru ocolirea obiectivelor turistice. Insa nu cu pretul pierderii spectacolului strazii, de mutle ori mult mai spectaculos si mai ofertant decat unele dintre muzee. Exceptia, dupa mine, e constituita de muzeele de arta, peste care imi place sa nu sar, chiar daca sunt departe de a fi specialista in istoria artei.
