Am primit o leapşă pe care nu pot sa nu o onorez, de la Crisia. Si da, ai nimerit-o, chiar ca ma zăresc cu greu printre nameti si balti. Aşa de greu, ca mi-a pierit şi cheful de scris.
Asa ca… mulţam’ fain de imbold si sa vedem :
Cel mai de preţ lucru pe care il am este : familia.
Cand sunt suparată, intotdeauna : vorbesc mult si gesticulez. Cred ca sunt oarecum amuzantă, pentru ca lumea din jurul meu rade. Si, cum râsul e molipsitor, uneori imi şi trece supararea
Când ma indragostesc : hmmm… Pai, asta am facut-o acum ceva ani şi a fost aşa de bine că am rămas in acelasi stadiu. Şi imi place
Cel mai fericit om am fost atunci cand : am intrat la facultate
Nu spun niciodata NU propunerii de a : ajuta pe cineva
Prietenii spun despre mine ca sunt : uite ca nu i-am intrebat… poate citeste cineva pe aici şi spune singur
Daca ziua de maine n-ar mai exista, azi aş : sări cu parasuta
Cel mai tare ma enervez atunci când : vine un anumit personaj de care ma lovesc in fiecare zi (nu acasă) cu diverse idei
Am emoţii atunci cand trebuie să : tin un discurs in public. Noroc ca nu ţin asemenea discursuri
Cel mai mult ma mândresc cu : nu îs laudaroasa de felul meu
Cel mai frumos cadou pe care l-am primit a fost : un parfum
Nu aş renunta niciodata la : îngheţata
Cea/cel mai bun/a prieten/a este : sunt mai multe
O zi este perfectă atunci cand : suntem amandoi
Cel mai mare obstacol : nu-mi vine in minte
Cea mai mare greseală: am facut multe la viata mea, am invatat din ele… da’ una capitală nu pot nominaliza
Frica cea mai mare : stiu si eu… de înălţime ?
Persoanele cele mai necesare : Victor, Oana
Cea mai mare dorinta : e secret 
Ieri, într-o cafenea (da, aia, Starbucks, pentru snobi, dintr-un mall, aveti liber la dat cu roşii , dar era singurul loc care ne era cât de cât accesibil pe ninsoarea de ieri), un nene povestea că 90% dintre oamenii care îl sună încep conversaţia cu eternul si fascinantul «unde eşti ».
Nu tu ce mai faci, să vezi ce mi s-a mai întâmplat. Nu. Unde eşti ?
Gândindu-mă un pic, mi-am dat seama că omul avea dreptate si că şi mie mi se cam întâmplă acelaşi lucru. Nu răspund bine la telefon si aud invariabila întrebare…hmmm…
Eu am alt clişeu, şi acela contestabil, adica întreb de fiecare dată interlocutorul dacă poate vorbi. De parcă dacă nu ar fi putut mi-ar fi răspuns sau, mai rău, de parcă ar avea ceva probleme cu vocea…
Voi cum începeţi o conversaţie telefonică ?
