Nu vorbim neaparat despre un mail in care rogi pe cineva cu care nu ai vorbit niciodata, sa te ajute. Sa iti dea un link, sa scrie despre tine, sau mai stiu eu ce.
Nu, vorbim despre un mail despre orice. Un simplu mail. Si cred ca ati ghicit. Un astfel de mail trebuie sa inceapa cu „Buna ziua” sau cu orice forma de salut acceptata de limba romana.
Da, imi scrise o domnisoara zilele astea ca ar avea nevoie de un articol. Dar preocupata probabil de importanta cererii ei, a uitat sa inceapa cu inceputul. Adica cu salutul.
In fine. Va incurajez calduros ca atunci cand scrieti ceva cuiva, mai ales daca nu aveti jdemailuri schimbate la activ, sa incepeti prin a saluta. Nici nu stiti ce urat arata un mail inceput cu „am nevoie de…”.
Va mai aduceti aminte cand eram eu suparata pe nesuferitul asta de telefon mobil? Acum sunt si mai suparata.
Sa vedeti. Se ia una bucata dupa amiaza frumoasa de duminica, ce urma a fi petrecuta in Herestrau. Si noi, adica eu si EL, doua personaje care ne indreptam spre Herestrau ca sa ne intalnim cu cativa prieteni. Locul de desfasurare al actului intai este in metrou, undeva intre Piata Romana si Piata Victoriei, cand constatam ca mi-am uitat telefonul acasa. Cum numerele prietenilor erau doar in celularul meu, ne-am dat seama ca s-ar putea sa avem o problema.
Actul doi se petrece la locul intalnirii. La intrarea in Parcul Herestrau dinspre Charles de Gaulle. Chiar in fata statuii, acolo unde ajungem undeva pe la 13.38, cu 8 minute mai tarziu decat momentul specificat.
Punctul culminant este atunci cand, dupa vreo 15 de minute de plimbat in jurul statuii, ne dam seama ca nu are sens. Parcul e mare si plin, lumea s-a gandit cu siguranta ca ma va suna, asa ca se plimba probabil prin parc in ideea ca o sa sun cand sunt si eu prin preajma.
Variantele sunt mai multe, ne plimbam pur si simplu amandoi si asta e, ne enervam amandoi si ne luam talpasita… Am ales o alta varianta, pentru ca scopul principal al intalnirii era sa ne vedem cu o prietena draga care va pleca pentru cateva luni si sa ne jucam cu fetita unei alte prietene pe care nu o vazusem de cand era bebelus, si care locuieste in alt oras, deci ratam amandoi doua ocazii.
Asa ca pleaca dumnealui frumusel catre casa, sa recupereze buclucasul telefon. Actul 3 se petrece acasa, acolo unde el se hotaraste sa se culce si doar sa ma sune sa imi dea numerele de telefon.
In actul IV eu ma invart in continuare in jurului lui De Gaulle, pana primesc telefonul cu pricina.
Ultimul act e simpatic: o dupa amiaza frumoasa de duminica, in Herestrau, cu povesti si prieteni, gandindu-ne din cand in cand la el care dormea, cu telefonul buclucas alaturi.
Stiu, stiu, o sa mi-o spuneti pe aia cu inadaptarea la timpurile noastre. Hmmm… si ar cam trebui sa va dau dreptate.
Una peste alta, eu am petrecut o dupa amiaza frumoasa alaturi de oameni care imi sun dragi, iar EL a petrecut o dupa amiaza si mai frumoasa dormind 
