Astazi, din cauze de ger, de suferinte stomatologice (ale lui, nu ale mele) si din multe alte cauze, m-am cam plictisit.
Si dupa ce am terminat una, alta, prin casa, dupa ce s-a terminat si Gala Laureatilor de la patinaj (nici competitiile de patinaj nu prea le ratez, la fel ca cele de gimnastica), dupa ce ajunsesem sa ma plictisesc nitel, adica, mi-am bagat nasul prin niscai instrumente gen Webmaster tools sau analytics, sa vaz dara daca am facut treaba buna cu al meu blog.
Pe care nici prin cap nu mi-a trecut sa il optimizez pentru motoarele de cautare.
Ma rog, lasand la o parte faptul ca ne putem umfla in pene cu diverse chestii pe care le-am descoperit pe acolo (da’ nu o sa o facem), am incercat sa aflu si ce expresii imi aduc vizibilitate.
La unele ma asteptam (desi pe cuvant ca nu am pornit cu nici un fel de strategie in sensul asta), da’ chiar sa fiu pe pagina 3 al lui google cu “blog urat” chiar nu era pe lista mea de preferinte. Da, numai ca e vorba de “urat” adica de adresat urari, si nu de acel cuvantul opus lui “frumos”.
Pagina in care Blog de Bucuresti va ura Craciun fericit… Cate confuzii, cu lipsa asta a diacriticelor… Ia, ca o sa incercam sa le folosim. De maine?
Initial am scris pe blog in fiecare zi. Era entuziasmul inceputului, nu mi-am propus asta, nu m-am gandit la blog decat la o modalitate de a asterne pe hartie una, alta, dar si de a invata lucruri noi. Si de a impartasi experiente.
Si mi-am vazut blogul crescand. Am inceput sa am vizitatori, destul de multi pentru inceput. Si comentarii. Imi aduc aminte chiar ca eram emotionata la inceput cand gaseam, rar e adevarat, cate un comentariu la ceea ce scriam.
Si a venit momentul in care am avut si mai multi vizitatori, si mai multe comentarii. Ajunsesem la o medie de 10 comentarii pe articol la un moment dat, si imi placea.
Pe urma… am avut o perioada mai proasta. Cu probleme. Problemele erau in special ale celor din jurul meu, ma afectau insa. Criza de inspiratie aproape ca a urmat in mod firesc. Eram pur si simplu preocupata de ceea ce se intampla in jurul meu.
Tot firesc, a urmat perioada in care Analytics inregistra din ce in ce mai putini vizitatori pe situl meu.
Concluzia, la fel de fireasca, a fost ca, dincolo de orice altceva, continutul este cel care dicteaza.
Si mi-am pus problema daca sa scriu sau nu, sa imi impun sa o fac, chiar daca subiectul nu este extraordinar sau daca, din lipsa de chef, nu reusesc sa prezint in mod stralucit ceea ce vreau sa spun. Pentru ca si cel mai banal dintre subiecte poate sa atraga, asa cum bine spune Dojo intr-unul dintre articolele de pe noul ei blog.
Problema asta m-a facut sa ma intorc in timp cu cateva luni, la motivele pentru care mi-am facut un blog. Care blog este in primul rand unul personal.
Si atunci am gasit si un raspuns: blogul nu este monetizat, nu imi propun sa castig bani din el, cel putin nu fac din asta un scop. Asa ca raspunsul este NU. Nu vreau sa scriu atunci cand nu am chef, o sa scriu doar cand simt ca am ceva de spus. Subiectul poate sa fie si banal, insa chef de scris tot trebuie sa am.
Dar stiti ce e ciudat? Ca in momentul in care am luat aceasta hotarare, au inceput sa imi vina idei de subiecte. Multe. Asa de multe, ca a trebuit sa le pun pe foaie, ca sa nu le uit. Asa ca… stati pe-aproape 
.
Continue reading about Merita sa scriem doar de dragul de a scrie?
