Initial am scris pe blog in fiecare zi. Era entuziasmul inceputului, nu mi-am propus asta, nu m-am gandit la blog decat la o modalitate de a asterne pe hartie una, alta, dar si de a invata lucruri noi. Si de a impartasi experiente.
Si mi-am vazut blogul crescand. Am inceput sa am vizitatori, destul de multi pentru inceput. Si comentarii. Imi aduc aminte chiar ca eram emotionata la inceput cand gaseam, rar e adevarat, cate un comentariu la ceea ce scriam.
Si a venit momentul in care am avut si mai multi vizitatori, si mai multe comentarii. Ajunsesem la o medie de 10 comentarii pe articol la un moment dat, si imi placea.
Pe urma… am avut o perioada mai proasta. Cu probleme. Problemele erau in special ale celor din jurul meu, ma afectau insa. Criza de inspiratie aproape ca a urmat in mod firesc. Eram pur si simplu preocupata de ceea ce se intampla in jurul meu.
Tot firesc, a urmat perioada in care Analytics inregistra din ce in ce mai putini vizitatori pe situl meu.
Concluzia, la fel de fireasca, a fost ca, dincolo de orice altceva, continutul este cel care dicteaza.
Si mi-am pus problema daca sa scriu sau nu, sa imi impun sa o fac, chiar daca subiectul nu este extraordinar sau daca, din lipsa de chef, nu reusesc sa prezint in mod stralucit ceea ce vreau sa spun. Pentru ca si cel mai banal dintre subiecte poate sa atraga, asa cum bine spune Dojo intr-unul dintre articolele de pe noul ei blog.
Problema asta m-a facut sa ma intorc in timp cu cateva luni, la motivele pentru care mi-am facut un blog. Care blog este in primul rand unul personal.
Si atunci am gasit si un raspuns: blogul nu este monetizat, nu imi propun sa castig bani din el, cel putin nu fac din asta un scop. Asa ca raspunsul este NU. Nu vreau sa scriu atunci cand nu am chef, o sa scriu doar cand simt ca am ceva de spus. Subiectul poate sa fie si banal, insa chef de scris tot trebuie sa am.
Dar stiti ce e ciudat? Ca in momentul in care am luat aceasta hotarare, au inceput sa imi vina idei de subiecte. Multe. Asa de multe, ca a trebuit sa le pun pe foaie, ca sa nu le uit. Asa ca… stati pe-aproape 
.
Tip de la unul mai batran: cand iti vine o idee, pune-o pe foaie complet. Pe bune, pe foaie. Asta daca n-ai un pc prin zona. Pune-o cu punct, cu virgula. Altfel o sa scrii titlul si o sa-ti pierzi cheful de a scrie pe idee, o sa-ti iasa altfel decat gandisei initial.
Toate bune.
Multam’ fain de sfat. O sa incerc sa il urmez, sa vedem si daca iese.
Idei de subiecte are oricine, timp sa le astearna pe blog… e discutabil, cel putin in cazul meu…
Ei, la mine subiectele sunt problema principala. Timpul nu imi prisoseste nici el, niciodata, insa odata ce ma pornesc, imi ia foarte putin sa spun ceea ce am de spus
Atunci cand scrii doar de dragul de-a scrie risti sa nu te faci inteleasa, sa spui mai putin decat ai vrea si sa pierzi ceva pe drum…nu trebuie sa faci ceva doar pentru ca cineva are asteptari de la tine. Deci, NU, nu scrie doar de pentru ca asa trebuie!!
Saru’mana de link
Si eu prefer sa scriu ceva mai relaxat in conditiile in care blogul e o struto-camila .. adica as monetiza si tot nu as scrie serios
In momentul in care e personal, poti sa iti permiti sa il mai lasi incolo cand nu poti scrie. Daca e deja ceva serios, pofta vine mancand.
Bine-ai venit pe aici, Dojo
.
Acelasi sentiment il am si eu: parca-parca as vrea sa fie ceva serios, in care sa aplic ceea ce stiu, parca as vrea sa-l las asa, personal, si sa ma bucur doar scriind si bucurandu-ma ca oamenii mai trec pe aici, citesc uneori comenteaza.
Nu cred că există scrisul numai de-a scrisu’: cineva, tot îşi va pierde ceva vreme să te citească. Şi, mai şti?, poate îi va plăcea. Şi, atunci, nu ai scris degeaba!
[...] venite. De fapt, la un moment dat nu m-am putut abtine si am scris ceva pe acest subiect, despre importanta continutului pentru un blog. Atunci am pus de fapt piatra de temelie a acestei serii [...]
[...] ce am vorbit despre importanta continutului pentru un blog, despre cat de util este sa scriem des si sa spunem ceva, astazi o sa va povestesc [...]