Avem si noi Halloween, avem si Valentine’s Day, l-am preluat si pe Dracula – ma rog, acesta era al nostru, insa povestea din jurul domnitorului Tepes a plecat catre alte zari intr-o forma departe de adevar, sa zicem, si noi ne-am si grabit sa o preluam.
Au insa americanii o sarbatoare care mie mi se pare ca este cea mai frumoasa dintre toate sarbatorile lor, insa pe care nu ne-am grabit sa o adoptam.
Ati ghicit, este vorba despre Thanks Giving, care se sarbatoreste in a patra joi din noiembrie. Adica astazi.
O sarbatoare a recoltei si a diversitatii culturale, o sarbatoare a familiei. Traditionala este cina de Ziua Recunostintei, in care se servesc, in general, curcan umplut (fript, afumat sau la cuptor), jambon, cartofi piure, cartofi dulci, porumb, şi plăcinta de dovleac. Si cand oamenii sunt recunoscatori, pentru tot ceea ce s-a intamplat bun peste an, si spera ca si anul sa se incheie cu bine.
Insa cred eu ca, oriunde ne aflam, nu strica niciodata sa luam o pauza si sa ne gandim un pic la lucrurile frumoase din viata noastra.
Fara curcan si fara placinta de dovleac, si dupa o zi nu prea placuta, as vrea si eu sa ii multumesc astazi lui Dumnezeu, in primul rand pentru ca mi-a dat puterea sa trec cu bine peste niste momente mai putin frumoase, sa imi pastrez voiosia si optimismul. Ii mai multumesc si pentru oamenii frumosi de care sunt inconjurata, pentru cele cateva zile petrecute la Praga in vara aceasta, pentru ca suntem sanatosi, eu si ai mei, pentru ideea de a-mi face acest coltisor al meu care se cheama Blog de Bucuresti si pentru prietenii pe care mi i-am facut ocazia aceasta…
Si pentru multe, multe lucruri frumoase care mi s-au intamplat si or sa mi se mai intample, sunt convinsa.
La anul poate ca am sa fac si curcan si placinta de dovleac, cine stie?
Eu am sarbatorit-o ca pe una din cele mai aglomerate zile, prin alergaturi si treburi. Insa multumesc pentru asta, a fost o zi frumoasa si plina de reusite, in care toate mi-au mers bine. Nu am apucat sa constat aspectul surprins de tine atat de frumos, acela ca a fost Thanks Giving Day, desi chiar o rugasem pe mama sa imi faca placinta de dovleac.
Intr-adevar este cea mai frumoasa sarbatoare a americanilor, cea mai sensibila si profunda. Felicitari, draga Iulia, pentru toate reusitele tale, pentru ca ai ochi sa vezi binele si frumosul din jurul tau, cat si pentru puterea de a depasi tot greul!
Cred ca decat Valentine’s Day mai bine Thanksgiving…mai ales ca pentru prima sarbatoare avem deja echivalentul romanesc.
La fel cum spun mereu…e frumos sa apara o astfel de zi in calendarele lor…dar de ce trebuie sa le preluam si noi ?…nu le avem si noi pe ale noastre ?…si de ce ne trebuie o zi in care sa multumim Domnului pentru ce avem, sau iubitului/iubitei ca este langa noi, etc ?…asta o putem face in fiecare zi…trebuie doar sa ne dam seama cat de mult apreciem aceste lucruri…toate cele bune Iulia:)
Noi stam mai prost la capitolul recunostinta, le luam pe altele de la altii
ma mir ca asta ne-a scapat. la cat de pupincuristi suntem, de am ajuns sa serbam 4 iulie in romania, ma mir ca p-asta n-am luat-o. si cel mai ciudat mi se pare, pentru ca atunci cand e vorba de papica si bauturica suntem primii…
chiar este o sarbatoare frumoasa pe care am fi putut-o prelua.
în ce priveste bunatatile servite de Thanks giving day , am salivat la bunatatile facute de Ema, care munceste la o rezidenta de batrâni din Arizona (www.emahategan.blogspot.com).
A facut si placinta cu dovleac si curcan umplut, dar nu a putut sa-mi trimita si mie.
în rest, La multi ani!