Incepusem acest post ca un comentariu la acest articol al lui Arhi, insa mi-am dat seama ca am asa de multe de spus, incat merita un articol in sine.
Sa o luam cu spitalele. Personal prefer clinicile private, insa din pacate acestea nu sunt accesibile permanent, asa ca atunci cand ai o urgenta, tot la spital ajungi. Unde trebuie sa astepti cu orele, asa, simtindu-te rau, pentru ca o triere a cazurilor nu prea se face si in afara de cazul in care cazi pur si simplu pe jos sau ajungi cu salvarea, ai toate sansele sa astepti cu orele, in starea in care esti. Si nu sunt de vina numai medicii sau absenta unei organizari, ci si oamenii, pacientii adica. De ce spun asta? Pentru ca in Romania la camera de garda vine oricine. Daca se trezeste duminica seara ca marti il duruse dupa ureche, vine, domnule, la camera de garda sa vada ce e cu el. Sau poate vrea sa isi faca un set de analize, sau mai stiu eu ce ii trece omului prin cap sa faca. Ce conteaza ca acolo ar trebui sa vina urgente? Nu, merg peste ei, ca doar am dreptul asta. De-asta eu chiar cred ca o solutie este sa se aplice modelul din strainatate: ai venit la urgente si nu erai urgenta, platesti. Stiu ca platim asigurari, platesc si eu, gramada, insa trebuie gasita o solutie la problema asta.
Cu bordurile? Si la mine pe strada s-au pus si scos borduri, de 3 ori in interval de cateva luni. Intai au micsorat bordura ca sa apara niste ghivece uriase cu flori. Frumos. Pe urma s-au razgandit, au scos ghivecele, si bordura, si au largit trotuarul. Ca la cateva luni sa se razgandeasca, sa scoata bordura din nou, sa micsoreze troutuarul, ca sa faca parcari. Eu zic ca solutia finala a fost totusi buna, ca trebuie sa parcheze si oamenii masinile undeva, si trebuie sa imi ramana si mie loc pe unde sa trec ca pieton (fara parcari, masinile erau parcate te miri cum si unde pe trotuar).
Si am ajuns la parcari. Cum tot romanul are masina, iar Bucurestiul este un oras proiectat pe cand trebuia sa astepti ani de zile sa-ti iei o Dacie, acestea aproape ca lipsesc cu desavarsire. Sau daca sunt, sunt insuficiente. Si oamenii isi parcheaza masinile pe trotuar. Si pietonii fac slalom printre masinile parcate pe trotuar, asta daca mai ai loc de ele. Daca nu, o iei pe strada. Cu riscul sa te calce un sofer nervos, care are si el dreptate pana la urma, pentru ca pe strada circula masinile, nu oamenii. Acuma trebuie sa zic si de oameni, de pietoni, adica.
Pietoni care circula pe unde ii taie capul, cu sau fara masini parcate pe trotuar. La faza asta ii compatimesc pe soferi.
Si am ajuns la pistele de biciclete. Oh, da, faimoasele piste de biciclete cu care se lauda edilii BUcurestiului nostru drag. Laudabila initiativa, in teorie. Si ar fi fost si in practica, daca aceste piste nu ar fi construite total aiurea. Pai, daca tu ai ocupat tot trotuarul cu pista de bicicleta, eu pe unde mai circul? Imi ramane strada, pista, sau spatiul verde. Bineinteles ca cea mai putin periculoasa initiativa mi se pare pista de biciclete. Aici iar trebe sa spun si de pietoni. Pai, frate, acolo unde ESTE trotuar, ce naiba cauti sa mergi pe pista de biciclete??? Aici o sa zic si ceva bun. Eu, in calitate de pieton, am avut ocazia sa observ ca oamenii astia care merg cu bicicleta sunt totusi atenti. Adica acolo unde nu este loc si de tine, biet trecator, semnalizeaza si manifesta indulgenta. Dar ce te faci cand ai ditai trotuarul la dispozitie si tot pe pista de biciclete mergi?
Mai zic si de reparatii si ma opresc. De cativa ani, Bucurestiul este intr-o permanenta constructie si reparatie. Ceea ce nu poate fi decat bine. Pana la un punct. Atunci cand de 6 luni nu esti in stare sa montezi o scara rulanta la metrou, mai bine o lasi pe aia veche. Nu avem nevoie de tichie de margaritar. In Viena si la Paris nu au scari rulante la metrou, si nu par nici deranjati de aspectul asta. Si au metrouri vechi, dar care MERG. La 2 minute merg. Chiar nu ma deranjeaza cum arata un vehicul in care oricum nu petrec mai mult de 10 minute. La ei, ca la noi stiti si voi in cat timp poti face 3 statii de metrou daca se mai trezesc sa il opreasca de nu stiu cate ori…
As mai zice de poduri, de trafic, de poluare, de… Dar ma opresc aici, pentru ca e de scris o carte de fapt despre tot ceea ce ma enerveaza pe mine in Bucuresti. Si stiu ca situatia e la fel in toata tara, doar ca Bucurestiul e mai mare si le resimti mai puternic.
