Acum mai bine de 10 ani, cand m-am mutat in Bucuresti, orasul acesta ma fascina… Totul parea mai nou, mai frumos decat in “provincie”, in orasul din care veneam, chiar daca “provincia” era Constanta.
Nu imi amintesc nici o groapa, poate masinile nu claxonau la fiecare cativa metri, parca oamenii nu te impingeau la fiecare pas, grabiti…
Acum, dupa atatia ani, am ajuns la concluzia ca orasul acesta ma oboseste cum nici munca, nici persoanele mai comode sau mai incomode din viata mea nu reusesc sa o faca.
Insa ma REPREZINTA. Am intrat si eu in multimea grabita si pestrita a Bucurestiului. Cand am zis sa-mi fac blog, Blog de Bucuresti a fost prima denumire la care m-am gandit. Si am lasat asa.
Daca vreti sa ma contactati, o puteti face la adresa
blogdebucuresti at gmail punct com
Locuiesc in Bucuresti de cand m-am nascut, de aproape 40 de ani. Ai dreptate, inainte de revolutie Bucurestiul nu era asa. Era un parfum de oras. Cu santierele sale de blocuri, cu bisericile ascunse prin spatele blocurilor noi, cu Casa Poporului si toate cele, dar era un oras cu care ma mandream. Acum, cu explozia de populatie care vine, vine, vine si nu se mai opreste deja ma gandesc sa ma mut, la tara, in provincie.
(Provincie nu e termen peiorativ, la origini insemna “teritoriu cucerit de romani in afara Italiei si supus legilor si organizarii romane”, acum insemnand teritoriu in afara capitalei. )
Am fost in Bucovina, sa vizitez manastiri. De doua ori. Mirifc. De fiecare data. O liniste si o relaxare.. de n-am avut niciodata in viata mea in dupamiezile caniculare de duminici din anii 80. La Voronet era un baiat de picta icoane pe sticla. Ne-a intrebat de unde venim. Din Bucuresti. A mustacit. Ne-a zis: Am fost si eu la Bucuresti de 2 ori, la targul taranesc de la Muzeul Satului, cu icoanele mele. Am stat doar 2 zile si nu mi-a placut, foarte multa agitatie. Eu nu as rezista acolo. Voi sunteti eroi.
orasele din provincie sunt mai curate, frumoase si demne de descoperit
Am fost in Bucovina, sa vizitez manastiri. De doua ori. Mirifc. De fiecare data. O liniste si o relaxare.. de n-am avut niciodata in viata mea in dupamiezile caniculare de duminici din anii 80. La Voronet era un baiat de picta icoane pe sticla. Ne-a intrebat de unde venim. Din Bucuresti. A mustacit. Ne-a zis: Am fost si eu la Bucuresti de 2 ori, la targul taranesc de la Muzeul Satului, cu icoanele mele. Am stat doar 2 zile si nu mi-a placut, foarte multa agitatie. Eu nu as rezista acolo. Voi sunteti eroi.
+1