Am realizat zilele acestea că am locuit deja în București mai mult decât în orașul în care m-am născut, că am buletin de București de ceva ani și orașul acesta îmi este deja mult mai familiar decât Constanța natală.
Bucureșteancă însă nu mă simt (încă), deși dorința cea mai mare a adolescenței mele a fost să mă mut aici, lucru pe care l-am și făcut cu puțin înainte de a împlini 19 ani, cu o bucurie și o nerăbdare de care-mi amintesc mereu cu drag.

Tot cu drag îmi amintesc de prima perioadă, cea în care descopeream orașul și totul mi se părea nou și interesant. Mi-am dorit mult să stau la cămin, dar nu am prins din primul an, așa că am locuit într-o garsonieră din Dristor, de pe strada Laborator, într-o perioadă în care nu cunoșteam prea mult orașul și aveam destul de puține repere.
Câteva totuși am avut, cele despre care mi-am propus să povestesc astăzi. Primele locuri/adrese pe care le-am învățat pe aici…
- Facultatea. Erau relativ complicate lucrurile aici, aveam să văd de la examen, organizat în 2 clădiri diferite. Engleza și limbile slave, unde învățam eu, erau totuși în Pitar Moș, la fel și biblioteca, dar aveam și câteva cursuri în clădirea mare a Universității, unde era și secretariatul, de care la început am avut nevoie destul de des.
- Bibliotecile. Îmi amintesc și acum de serile lungi de iarnă în care citeam la BCU, pentru că la biblioteca din Pitar Mos nu găseam tot ceea ce aveam nevoie. BCU care era pe atunci într-un sediu provizoriu și improvizat, undeva în spatele facultății de drept, dacă bine-mi amintesc. Mai aveam abonament și la Institutul Francez, mi-am făcut în primii doi ani de facultate cred, din dorința de a nu uita franceza, limba la care am hotărât să renunț la început de facultate.
- Garsoniera din Dristor. Am petrecut destul de mult timp acolo, eram la început și încă nu cunoșteam prea multă lume, abia către sfârșitul anului I am început să ies destul de des. Stăteam cu Alina, o fată cu care m-am împăcat bine în linii mari, dar de multe ori rămâneam singură, pentru că Alina nu-mi amintesc să fi petrecut vreun weekend sau vreo zi liberă prin București. Mergeam și eu acasă, dar cam o dată pe lună.
- O clinică stomatologică. Nu-mi amintesc prea multe despre ea, știu doar că am avut un abces dentar în primele mele zile de București și am intrat într-un asemenea cabinet, fiindu-mi frică de mai rău, că nu știam unde-aș fi putut merge și se apropia și weekendul. A fost ok, am dat peste un doctor foarte de treabă care mi-a aplicat un tratament local (nu m-a durut, asta țin minte) și un tratament preventiv. Ce mai țin minte e că nu mi-a cerut bani. Mi-a spus că ar trebui să fie totul în regulă și abia dacă revin o să mă și taxeze. Lucru de care-mi amintesc că aveam nevoie atunci, la început de viață în București, când adunam impresii despre locuri și oameni…
- Cișmigiul. A fost primul parc în care am fost și a rămas pentru mulți ani parcul meu preferat. Îmi plăcea să mă plimb prin Cișmigiu după ore în special, singură sau cu vreo colegă, mai ales că era la doi pași de noi… Și când oboseam să zăbovim îndelung pe o bancă, la povești cu planuri de viitor sau întrebându-ne cum vor fi primele noastre examene.
Fiecare din aceste locuri îmi amintește de primele luni de viață în București, de o perioadă în care țin minte că aveam o mulțime de întrebări și foarte puține răspunsuri, dar de care m-am bucurat din plin și pentru care sunt recunoscătoare.
Leave a Reply