
Era cred în jur de 14.00 când am ajuns noi la Restaurantul La Plăcinte din Nicolae Caramfil și mă așteptam să găsim acolo un număr mare de corporatiști întârziați cu masa de prânz.
Nu a fost să fie, restaurantul era aproape gol, un lucru de care ne puteam bucura, pentru că, cel puțin teoretic, ar fi trebuit să fim serviți mai repede.
Practic, nu am fost serviți atât de repede precum ne-am fi așteptat, dar nici atât de greu încât să plecăm nemulțumiți. A fost un fel de așa și așa care – nu știu dacă e doar părerea mea – caracterizează Restaurantul La Plăcinte, în ciuda popularității de care se bucură și care i-a permis să deschidă o mulțime de spații într-un interval de timp record.
M-am bucurat totuși să văd un spațiu luminos și bine aerisit, un zâmbet pe buzele personalului și de atmosfera prietenoasă de care aveam parte.
Decorul, deși asemănător cu cel al celorlalte locații ale lanțului, avea nota sa distinctivă, lucru pe care l-am apreciat. La fel cum am apreciat și faptul că, deși încărcat și extrem de colorat, adunând parcă toate elementele tradiției populare românești sau mai degrabă moldovenești și ceva în plus, reușește cumva să nu fie chicios, sau nu în totalitate.

Per total, lucrurile stăteau destul de bine.
Dar cred că la un restaurant cea mai importantă este mâncarea.
Ce pot să spun despre mâncarea de La plăcinte… decât că se înscrie în acel nici prea prea, nici foarte foarte, fiind destul de corectă pentru prețul plătit. Care mie mi se pare rezonabil, raportat la celelalte prețuri pe care le-am văzut.

Ce am luat noi (am fost 5 persoane):
- tocăniță de porc cu mămăliguță, care a fost apreciată ca „bună”, respectiv „foarte bună” de cele 2 persoane care au comandat-o
- o plăcintă cu brânză de vaci și verdeață
- o „zeamă de pui cu tăiței”, care mi s-a părut că a primit cea mai entuziastă apreciere din partea celui care a comandat-o
- o salată de curcan cu ouă de prepeliță, a mea, care mi-a plăcut, dar nu în mod deosebit. Curcanul ar fi putut fi mai bine făcut și un pic mai aromat

Concluzia mea nu diferă de cea inițială: La Plăcinte e o soluție bună, pentru o ieșire ocazională, cu un buget mediu, atunci când te afli în trecere pe undeva și trebuie să te oprești la masă.
Mie mi s-a parut scump. Mamaliga – putina.
placinta cu branza si stafida? zama cu taitei? mi-e foaaame
Hmmm, mie mi se pare “La placinte” destul de scumput, depaseste “mediu”