Scriam în articolul despre evenimente de weekend publicat joia trecută că pe 9 și 10 mai urma să se desfășoare evenimentul „Zilele Muzeului Militar Naţional”, muzeul deschizând pentru 2 zile porțile vizitatorilor și oferind numeroase surprize, de la demonstraţii şi prezentări organizate de asociaţiile şi grupurile de reconstituire istorică la reconstituirea atmosferei specifice epocii napoleoniene sau demonstraţii de instrucţie de front şi tactice.
Chestii specifice militărești, pe care le-am găsit interesante, așa că sâmbătă dimineață, înarmată cu aparatul de fotografiat din dotare, treceam pragul Muzeului Militar.
Inainte de a-ți povesti cum a fost, cu ajutorul imaginilor realizate, trebuie să știi că tema Zilelor Muzeului Militar din acest an a fost „Ostaşul – Istorie, Tradiţie, Spirit de corp”.
Curtea muzeului ne întâmpina cu o impresionantă colecție de arme folosite în diverse perioade ale istoriei noastre:
Am admirat un scurt moment de reconstiuire istorică :
Am văzut apoi o tragere cu un tun de poziție, pe o scară redusă, oferit de Asociația 6 Dorobanți, echipată în uniforme de epocă napoleoniană:
Pe margine se desfășura un târg cu diverse obiecte de colecție, asemănător celor de la Palatul Șuțu, evident cu tematică militară:
Nu a lipsit degustarea hranei de cazarmă, tradiționala fasole cu cârnați, servite dintr-un cazan uriaș (cu o coadă la fel de mare, dar din fericire doamna era foarte experimentată în ale servitului, nu cred că dura mai mult de 5-7 minute până ce oricine ajungea la se putea bucura de minunăția culinară – da, cred că și asta înseamnă armată):
I-am zărit, fugitiv, și pe Prințul Paul cu a sa Prințesă Lia:
I-am admirat pe micii cercetași, foarte atenți la îndeletnicirile lor. Fiecare putea fi cercetaș pentru o zi la eveniment:
Totul s-a încheiat, așa cum era și normal, cu un salut ostășesc:
Am făcut și un film scurt, cu momentul tragerii cu tunul, nu am eu foarte multă experiență, dar mi s-a părut interesant momentul. Îl puteți urmări aici:
În afară de momentele desfășurate în curtea muzeului, acesta a putut fi și vizitat gratuit. Dar o să povestim altă dată despre acesta.
Gabi Negutu says
05/08/2015 at 18:09Îmi place prezentarea. Acesta este unul dintre muzeele pe care le-ași fi ales și eu. Cred că m-ași fi oprit la aceleași evenimente. Cel mai mult îi simpatizez pe cercetași. Cel mai puțin pe domnul prinț care ar fi putut să afle reconstituirile armatei române într-o zi cu intrare plătită normal. Ori ești Prinț, ori ești Cerșetor. Fac aluzie la denumirea populară a unui restaurant din orașul meu, care se numește „Prinț și Cerșetor”. Acum îmi dau seama că nu știu de ce are numele acesta. Voi face cercetări și o să aflu, cu siguranță. Până atunci, numai bine, Iulia Stanciu!