Ateneul, clădire emblematică a culturii noastre [1-scurt istoric]

Bunica mea este cea care mi-a spus povestea loteriei care a făcut posibilă construcția clădirii Ateneului, una dintre cele mai importante edificii culturale bucureștene și din România în general.

Nu auzise de naturalistul Esarhu, cel care a venit cu ideea apelului către cetățeni – cunoscutul Dați un leu pentru Ateneu – care a reușit să mobilizeze 500.000 de oameni să participe la acest proiect național, dar avea această idee cum că puțin de la mulți înseamnă mult și exemplifica acest lucru cu povestea pe care doar ea știa de unde o auzise, pentru că lucrurile se întâmplau cu vreo 50 de ani înainte ca ea să vadă lumina zilei.

Mai precis, Ateneul Român a fost construit între anii 1886-1888. O să mă întorc însă și mai mult în timp, în 1865, pentru că atunci se înființa de fapt Ateneul Român, o societate culturală care și-a propus încă de la început construirea unui edificiu  al artelor, ştiinţei şi culturii românesti. Datorită acusticii deosebite a sălii însă, muzica a fost cea care a

Alegerea locului unde s-a ridicat clădirea Ateneului a fost aspru criticată la vremea respectivă, fiind la momentul acela la marginea orașului și foarte greu accesibilă din centru. Da, Ateneul era în momentul construcției sale la margine de oraș, într-un loc greu accesibil, mai ales iarna, datorită zăpezii, dar și toamna și primăvara, când noroaiele erau atât de mari încât era aproape imposibil de pătruns!

Clădirea a fost ridicată în Grădina Episcopiei, pe un teren aparținând familiei Văcăreștilor, o familie veche de boieri din Țara Românească.

Planurile clădirii au fost alcătuite de arhitectul francez Albert Galleron, la recomandarea unui alt arhitect francez, Charles Garnier, care a semnat planurile Operei Garnier din Paris.

Să mai spunem că orga de concert a fost achiziționată în 1935 cu fonduri strânse la inițiativa lui George Enescu. Între anii 1994-2004, clădirea Ateneului a fost restaurată și modernizată de arhitectele Ana Braniște, Raluca Nicoară și Gabriela Mindu, fiind redeschis în anul 2005, cu ocazia Festivalului Internațional George Enescu.