De fiecare dată când ajung în zona veche a Bucureștiului, cu case mai mari sau mai mici, dar majoritatea dintre ele vechi, le admir și mă întreb care a fost povestea lor… Sunt sigură că fiecare dintre ele ascunde bucurii, speranțe, drame, iubiri, despărțiri și împăcări, în fiecare au răsunat râsete de copii sau de îndrăgostiți sau voci domoale de bătrâni sfătoși.
Uneori, o plăcuță pe una dintre case mă ajută să aflu ceva mai multe, cu ajutorul internetului. E vorba evident despre o poveste destul de evazivă, gen aici a trăit și a lucrat cutare scriitor, aici a scris o carte sau ceva de genul. E frumos și atât. Misterul rămâne, dar ai ocazia să afli o parte din poveste.
Una dintre casele vechi și frumoase ale Bucureștiului – a cărei poveste parțială m-am bucurat să o aflu când am poposit acolo pentru o farfurie aburindă de gulaș (care, apropo, a fost minunat și vă recomand din toată inima să îl încercați) – este cea din strada Dianei, la numărul 4, la doi pași de Piața Rosetti.
Istoria casei este una complicată și cred că rămâne un mister și pentru actualul proprietar, care a avut curiozitatea să afle câte ceva despre ea. Primul nivel a fost construit undeva în secolul al XIX-lea, pentru ca aspectul actual, cu două nivele și mansardă, să se contureze la începutul anilor ’20.
Casa a aparținul lui Eugen Fenster în perioada interbelică, fiind naționalizată în anul 1950, mai multe familii fiind atunci repartizate să locuiască aici. După 1990 casa revine în proprietatea statului, fiind sediu al Direcției de Informații Externe, ea revenind moștenitorilor lui Eugen Fenster în 2007. Aceștia au vândut-o unor persoane private.
Așa a devenit sediu al gastropub-ului Dianei 4, loc de întânnire, dezbatere, creație… ce găzduiește concerte, proiecții de filme, târguri și chiar spectacole de teatru, conferințe și workshop-uri. S-au făcut eforturi pentru a păstra casa așa cum era, reparând cât mai discret posibil micile-mari imperfecțiuni. Și acest lucru se cunoaște de cum intri – pereții sunt vechi, scorojiți, însă atmosfera este una veselă și prietenoasă.
Și au cred cel mai bun gulaș din București, servit sâmbăta și duminica, începând cu orele prânzului, așa că spun eu că merită vizitați :).
[…] in anticariate, iubitorii de targuri de vechituri, nostalgicii. Duminică de la 10 la 18, în simpaticul loc despre care am povestit deja. Dacă ajungeți acolo, nu ratați gulașul […]