Reșița, așa cum am descoperit-o eu acum 10 ani, când m-a adoptat oarecum, pentru că m-am măritat cu un reșițean, e un oraș trist. Un oraș ce trăiește cu regretul perioadei industriale de glorie, în care oamenii aveau locuri de muncă, erau respectați, își urmau liniștiți cursul vieții fără să bănuiască ce schimbări profunde îi așteptau.
La ultima mea vizită în Reșița, lucurile nu se schimbaseră câtuși de puțin. Aceeași lume gri ce trăiește cu regretul a ceea ce a fost, în mare parte de azi pe mâine și uitându-se cu jind la cărucioarele pline de lucruri stranii poate ale celor ce lucrează în străinătate. De fapt, nu puțini sunt cei care au apelat la această soluție: pleacă și vin, trăiesc bine între timp cu sumele acumulate în câteva luni, pentru a pleca din nou.
Locuri de muncă? Extrem de puține. Cei de la uzine, în jur de 15.000 în trecut, după cum îmi povestea o doamnă cu care m-am conversat prin tren, sunt acum doar câteva sute și majoritatea în șomaj tehnic, așteptând să vadă ce se va decide. Mai sunt câteva sute ce lucrează la o fabrică de biciclete ce am înțeles că aparține Decathlonului, cei care lucrează prin super/hypermarketuri, cei care lucrează la Autoliv… și cam atât. Plus cei care merg la muncă în străinătate.
Dar nu aș vrea să alunecăm pe o pantă tristă, vroiam doar să îți arăt Reșița de azi, încă frumoasă, după părerea mea.
Încep cu Muzeul Locomotivelor cu aburi, poate cel mai cunoscut obiectiv turistic de la Reșița, despre care am scris și un articol în urmă cu ceva timp. Muzeul este în aer liber, undeva între Orașul Vechi și Orașul Nou, se ajunge foarte simplu acolo. Locomotivele sunt bine întreținute, se află într-un mic părculeț și fiecare are o plăcuță cu povestea ei:
Un alt obiectiv turistic menționat peste tot este Muzeul Banatului Montan, aflat în orașul nou și pe care l-am vizitat, din păcate însă e foarte sărac în exponate și nu ți l-aș recomanda în mod special. Dar l-am pozat 🙂
Dacă tot am ajuns la Orașul Nou (Reșița e la propriu împărțită în două, iar partea cea nouă se cheamă Govândari, nu știu de ce) să îți arăt și Catedrala cea construită relativ de curând și statuia din zona Victoriei:
Iar aici ai o străduță așa cum sunt multe în Reșița, cu case vechi, asupra cărora trecerea vremii și-a spus cu siguranță cuvântul, dar care au totuși farmecul lor:
Și, pentru a încheia periplul prin Reșița într-o notă cum nu se poate mai optimistă, iată că am surprins curcubeul, chiar deasupra Fântânii cinetice a lui Constantin Lucaci din centrul Reșiței:
ar fi frumos daca locomotivele alea ar putea fi vazute in … actiune! 🙂
Bine ca nu ai aratat gradina zoologica, acela cred ca este locul cel mai trist din Resita! Orasul, de altfel, imi place foarte mult cum este organizat, cum arata in mare. Daca nu ar fi fost extrem de poluat, ar fi fost extrem de frumos. Dar ce poate atrage turistii in zona este imprejurimea extrem de pitoreasca, satucele de munte, statiunile. Nu ar strica o promovare mai puternica a acelor zone, asa ar mai creste si Resita, ca merita
Intentionat nu am mers la zoo. Nu prea merg in Romania, mi se pare deprimant cum sunt tinute si tratate animalele, parca la Astra in Sibiu mi s-a parut un pic mai bine (de-asta am si mers) – dar in general spun pas gradinilor zoologice din Romania.