Casa Melik – Muzeul Theodor Pallady

Casa Melik se află pe Strada Spătarului 22, undeva în apropiere de Calea Moșilor și destul de aproape de Universitate. Eu am descoperit-o întâmplător și mi-am propus să revin și într-o zi mai însorită (probabil la primăvară), pentru că am fost impresionată de curtea generoasă, de alura de veche casă boierească și de liniștea de acolo.Orașul e la doi pași și vibrează, însă acolo te simți departe de el și cel puțin mie mi-a plăcut.

Cât despre istoria Casei Melik… din câte am citit, aceasta este cea mai veche clădire din București păstrată în formă locuibilă. Locuibilă, dar nu locuită, aș adăuga eu, pentru că, așa cum spuneam, aici se află Muzeul Theodor Pallady.

Casa a fost construită în jurul anului 1790 de către un boier cu rang de spătar (de aici și numele de Strada Spătarului), iar în 1815 aceasta este cumpărată de un negustor armean, Chevorc Nazaretoglu, care o recondiționează și o lasă moștenire fiului Agop, acesta lăsând-o la rândul său moștenire fiicei sale Ana, căsătorită cu arhitectul Iacob Melik.

Se pare că Ana Melik a fost curtată și de Mateiu Caragiale, și că aceasta i-a fost sursă de inspirație pentru Craii de  Curte Veche.

Ana hotărăște să lase casa ca azil pentru văduvele comunității armene, însă nepotul ei, Eugen Melik, o revendică și o obține pentru scurt timp.

Povestea recentă a Casei Melik e ceva mai puțin pitorească: ea expune lucrările din Colecția Serafina si Gheorghe Raut începând cu anul 1970, ce include câteva realizări remarcabile ale lui Th. Pallady (dar și a altor mari pictori), dar și mici piese de artă decorativă și sculpturi.

Dacă ajungeți acolo sunt sigură că veți vizita și muzeul dar, așa cum spuneam, pe mine m-a impresionat clădirea în sine, și sfatul meu este să o vizitați într-o zi senină, pentru a zăbovi un pic la umbra copacilor din fața casei.

Am făcut și poze, deja mi s-a părut normal să nu primesc permisiunea de a poza nimic în interior, așa ca… Totul e de afara – casa în ansamblu în primul rând:

Statuia lui Theodor Pallady, realizată de sculptorul Gheorghe Anghel:

Grădina mare, pitorească, acoperită de frunze la momentul în care am vizitat eu Casa Melik:

Și, un pic mai în spate, tot în grădină, sunt 2 bănci unde se poate zăbovi preț de câteva minute:

Tristețea mea la sfârșitul acestei vizite a fost legată nu doar de imposibilitatea de a face măcar o fotografie de interior, ci și de faptul că, deși este un muzeu care ar trebui să constituie un prilej de acumulare de noi cunoștințe în legătură cu locurile vizitate, nu am putut obține niciun fel de informație în acest sens, decât că sâmbăta se organizează ateliere de pictură pentru copii (asta pentru că am întrebat eu ce era cu una dintre camere ce nu expunea nimic și unde se aflau doar măsuțe și scăunele).

În fiecare cameră există câte o supraveghetoare care îți urmărește fiecare mișcare, dar nimeni nu îți poate spune nimic despre casă, despre muzeu, despre exponate… Trist…