Un blog despre oameni si locuri, despre vacante si lucruri marunte, despre viata din Bucuresti si nu numai. Un blog de Bucuresti

Yves Rocher

Spital de stat, privat, asigurari…

By on 15/01/2013 in Blog de Bucuresti with 17 Comments

Cand am auzit ieri intentia ministrului Nicolaescu de a nu mai asigura finantare pentru interventiile si spitalizarea in spitalele private, m-am cutremurat. M-am gandit la anii lungi de plata a contributiilor in care rareori am beneficiat de ceva din partea statului. La spitalele noastre insalubre, cu conditii in care nici o persoana civilizata nu isi doreste sa stea nici macar cand este sanatoasa, d’apoi cand e bolnava…

Apoi mi-am amintit de doua evenimente ale anului trecut. Primul – operatia mea de apendicita. Spitalul Floreasca, de urgenta, Bucuresti. Spital de stat. Inainte cu 2 zile m-am simtit rau. Am alergat la o clinica privata. Am plecat cu o reteta si un diagnostic prezumtiv de infectie urinara. Singura analiza efectuata – sumar de urina. Eco mi-au facut doar la rinichi si vezica, pentru ca acolo era, aparent, problema. Nu avea sens sa platesc pentru mai multe investigatii. Am platit chiar si asa, cu tot cu reteta, 3 milioane vechi, 300 de lei noi. Inutil sa va spun ca nu mi-a trecut prin cap ca as putea sa ii decontez, macar partial, unde si cum.

Urmatoarea zi a mai fost cum a fost, insa in a doua ma simteam mult mai rau. Am spus ca vreau la spital de stat si am mers. In aproximativ o ora de cand am ajuns (nu stiu daca asa se intampla peste tot, insa asa a fost la Floreasca), fusesem consultata, mi se luase sange pentru analize, facusem si eco la care chiar statusem un pic la coada. Primul consult, de triere, a fost in 5 minute. Mi-au spus de atunci ca e probabil apendicita, facem analizele si vedem. Peste o ora au adunat analizele, mi-au spus ca e apendicita, ca nu e peritonita inca, insa nici bine nu e, asa ca cel mai bine e sa ma operez. M-au trimis la raze si apoi la etaj, pentru internare. Cam intr-o ora si jumatate de cand am ajuns, eram internata.

Interventia chirurgicala a fost clasica, timpul de recuperare destul de mare, insa nu am avut niciun fel de complicatii. Am intrebat de laparoscopie, mi-au spus ca se poate, insa nu in urgenta, iar daca mai astept incepe sa devina totul riscant. Conditiile de cazare nu au fost stralucite, insa era destul de curat si asta ma interesa cel mai tare. Ulterior am aflat ca puteam opta pentru o rezerva, caz in care as mai fi stat cu o singura persoana si nu cu 19 asa cum s-a intamplat, insa tot ulterior mi-am dat seama ca imbulzeala a avut avantajele ei, in sensul ca mereu era cineva sa te ajute, fie si pentru simplul fapt ca pur si simplu nu ma puteam apleca sa imi asez papucii pentru a ma putea incalta.

Au mai fost si alte amanunte, de genul dat paharul cu apa dupa care nu prea ma puteam intinde initial, chemat infirmiera cand vroiam sa merg la baie, etc. Concluzia experientei a fost ca, desi nu am fost tinuta in puf, am primit ingrijirile necesare. Nu am ramas cu traume, nu m-a bruscat nimeni, au notat si avut grija cand le-am precizat ca am o problema de coagulare a sangelui, m-au tinut o zi in plus pentru ca nu reuseam nici macar sa beau apa.

La capatul experientei, am concluzionat ca am primit niste servicii corecte si ca spitalele de stat nu sunt chiar acel bau-bau de care fugim toti. Cel putin Spitalul Floreasca.

A doua experienta a fost la sfarsitul anului, cand mama s-a internat pentru o (aparent) banala operatie de fiere. De aceasta data insa in Constanta. Ei bine, lucrurile acolo au fost total diferite, in sensul ca, spre deosebire de Floreasca unde nu a trebuit sa platesc absolut nimic, la Constanta insotitorii pacientilor primesc in fiecare dimineata o lista cu medicamente de cumparat.

Se cumpara absolut tot – de la pensa pentru nas la operatie, pana la pastile, tifoane, ser pentru perfuzii… TOT. Ceea ce m-a socat a fost ca acest lucru se intampla si la terapie intensiva, acolo unde practic pacientii se zbat intre viata si moarte. Si unde medicatia e cu adevarat scumpa. Mama a avut nenorocul sa treaca si pe acolo si ne-au cerut sa cumparam inclusiv Betadine, care este un dezinfectant. Nu aveau nici macar dezinfectant la terapie intensiva!

Ei bine, am stat cateva zile pe hol la Terapie Intensiva la Constanta, cumparand cuminti tot ceea ce primeam pe listuta pentru mama. Si intr-una dintre aceste zile au adus pe cineva accidentat, rudele acestuia neavand bani. Omul era in stare foarte grava, dar stiti ce faceau copii lui?

Da, plangeau si se rugau sa fie bine, insa in acelasi timp dadeau telefoane pentru a se imprumuta de bani pentru tratament!

Anul trecut pe vremea asta nu gandeam asa, insa acum sunt de parere ca nu e ok ca spitalele private sa poata deconta de la stat sume mari pentru interventii mici, in timp ce la stat nu exista bani nici pentru medicatia de la terapie intensiva.

Da, stiu ca discutia poate sa fie lunga, si ca de fapt o parte din bani exista, insa nu vreau sa ajung aici. Atata timp cat spitalele de stat nu pot asigura medicatia de baza, iar oamenii pot muri fara ea, nu prea ai cum sa pretinzi statului sa deconteze nasteri si operatii de apendicita in privat, oricat de democratic ar trebui sa avem dreptul sa ne alegem cu totii medicul.

About the Author

About the Author: .

Subscribe

If you enjoyed this article, subscribe now to receive more just like it.

There Are 17 Brilliant Comments

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. samyl says:

    Din pacate, e foarte trist.
    E vorba de sanatate publica, adica e o intrebare politic…

    Dar e si mai bine ca si tu ai avut o experienta mai bune la Floreasca :)

  2. Iulia S. says:

    Samyl, bine-ai revenit pe blog si iti multumesc mult pe aceasta cale si pentru mailul incurajator de dupa operatie, al carui raspuns l-am descoperit intr-un draft pe care era destul de tarziu sa il trimit.
    Adevarul este ca am merita cu totii, noi, romanii, si conditii decente, si ingrijire mai buna, si medici mai atenti… Dar cam astea sunt datele problemei deocamdata. In tara nu au bani de nimic in spitale.

  3. Maria says:

    Din nefericire n-ai dreptate, desi pe genul acesta de reactie se bazeaza si dl Nicolaescu atunci cand face ceea ce face.
    Spitalului din Constanta nu ii lipsesc banii pentru ca CNAS-ul (care nu este statul, ci o societate de asigurari) ii da Medlife-ului pentru nasteri si operatii de apendicita usoare. Acelasi pret (pentru CNAS, nu pentru pacient) il are nasterea si apendicita si la Medlife si la spitalul din Constanta, si la spitalul Floreasca. Diferenta o plateste pacientul din buzunarul propriu (si la spitalul de stat si la cel privat) in functie de spitalul la care a apelat.
    Dar Spitalul Floreasca gestioneaza si obtine bani, aparatura, sponsorizari, in timp ce spitalul din Constanta cheltuieste (nu neaparat in interesul pacientului) banii primiti si de la CNAS si de la MF si asteapta alti bani.
    La sfarsitul anului 90% din spitalele din Romania (asa era situatia acum 4 ani cand am lucrat in sistem, dar nu cred ca s-au schimbat lucrurile) nu mai au bani. Nu pentru ca au tratat mai multe cazuri decat au bugetat. Ci pentru ca asa si-au propus, pentru ca asa este sistemul. Datoriile pe care le reclama spitalele de la cnas sunt pentru cumpararea de aparatura (care desi au fost bugetate se intampla in fiecare an sa fie depasite). Nu pentru medicamente si materiale sanitare, nu pentru tratamentul bolnavului.

    Aceeasi apendicita care a fost depistata la tine la Floreasca, s-a transformat in peritonita cu 10 zile de spitalizare la mine in familie la Spitalul Municipal si era in pragul peritonitei (copilul fusese trimis acasa cu diagnostic de gastrita) la spitalul public din Gaesti, Doar instinctul mamei a dus copilul la inca o consultatie la spitalul din Targoviste unde cineva si-a pus problema apendicitei (desi la un copil de 8 ani chiar si mama care n-are nici un studiu medical s-a dus mai repede cu gandul la apendicita decat la gastrita).

    So, nu ai servicii (strict) medicale mai bune, nu ai medicamente, nu ai materiale sanitare in spitalele de stat nu pentru ca CNAS-ul da banii (care nu-s deloc publici, ca nu-s proveniti de la bugetul de stat, din impozite, ci dintr-o taxa suplimentara care se cheama asigurare de sanatate) spitalelor private, ci pentru ca spitalele de stat sunt exact asta “spitale de stat”, nu-s conduse cu scopul de a face bani ci cu scopul de a cheltui bani.

    Acum, legal vorbind, cred ca poti sa depui cerere la CAS-ul de care aparti, sa atasezi chitante dupa toate medicamentele si materialele sanitare cumparate si sa ceri sa ti se deconteze aceste lucruri in baza faptului ca mama ta era asigurata si CAS, ca si companie asiguratoare, asta are ca obiect de activitate – plata serviciilor medicale si a medicamentelor atunci cand este cazul, conform cu contractul pe care il publica in fiecare an.

  4. Maria says:

    s-a strecurat o eroare: spitalul primeste bani de la Ministerul Sanatatii nu de la Ministerul de Finante. De la Ministerul Sanatatii sau de la primarie. Astia sunt bani publici, dar nu despre astia vorbeste dl Nicolaescu

  5. samyl says:

    Am citit un articol de citeva zile despre un roman care traieste in USA.
    A fost destul de interesant pentru ca el povesta ca ce a invatat acolo, e ca exista putere omului cu societa civila.
    Adica putem se shimbam ceva de societa civila, cu citeva oamenii.
    Nu sint roman si pot sa vorbesc numai ca un straine dar eu cred ca schimbare poate sa vine numai daca fiecare romanii inteleg ca societa civila e fiecare dintre voi :)

  6. dojo says:

    Spitalele de stat nu au de niciunele, pentru ca se FURA ca in codru. De la ‘centru’ pana la infirmiera. Am avut ‘relatii’ in spitale si stiu cum se lua medicamente si tot felul de materiale sanitare de catre fiecare. Orice om care lucra prin spital avea acasa MUNTI de pansamente, colectie de tot felul de substante tuburi etc. Nu vorbesc din auzite, cunosc destule situatii.

    Problemea MEA ca si contribuabil este ca platesc de 14 ani asigurari. Si am avut nevoie punctual de tratament. Am facut o operatie in spital. CU SPAGA, in mizerie, cu scarba lor obisnuita (pentru ca numeri pe degete medicii si asistentii carora chiar le pasa si daca nu te cunosc/au primit bani).

    Am facut din nou operatia acum un an la o clinica privata. Cu totul (analize, operatie, consulturi etc) m-a costat 3000 de lei. Asta in conditiile in care, repet, platesc de 14 ani dari la stat.

    De cate ori am nevoie de ceva asistenta medicala ma duc la privat. Culmea este ca si acolo, daca nu au contract sau s-a terminat ‘plafonul’, platesti. Si platesti de te doare. Dar prefer sa dau peste 100 de lei la un simplu consult, decat sa fiu tratata ca o vita.

    Si culmea, de cele mai multe ori medici care presteaza si la stat (si au atitudinea aia ‘frumoasa’ pe care o stim cu totii), se transforma in mielusei cand ii vizitezi la clinica privata, ca acolo nu mai esti un ‘lache’, care cica incearca sa profite de sistem (desi platesti ani buni asigurari), ci esti CLIENT.

    Este o mare porcarie ce incearca sa faca indivizii astia si pana la urma nu cred ca vor lovi in sistemul privat, atat de mult cat doresc. Pentru ca sunt destui oameni ca mine care in general au platit pe bune si la privat si vor continua sa faca asta. Si apoi, daca nu mai putem asa, ne vom trata in alte tari. Pentru ca pana la urma banul circula si, decat sa faci alba-neagra la stat, sperand ca gasesti un medic decent si un spital mai putin imputit, m ai bine dai bani pentru siguranta ta.

    NICIODATA o asemenea limitare nu este benefica. Sistemul de stat trebuie reformat si pus la punct. Nu sa-si ‘distruga’ concurenta, in loc sa vada unde are gaurile. Dar cam asta este sistemul, decat sa ne eficientizam si sa facem bine, las’ ca omoram capra vecinului, sa nu ne faca nicio concurenta.

  7. miki says:

    acum o saptamana, spitalul municipal de urgenta din Bucuresti. eu, cu un picior umflat si unghia mare neagra de vanata de la un scaun cazut fix pe deget. nu stiam unde trebuie sa ma prezint, ce sa le zic ca am, ce ma doare. la triere, 5 min de asteptare, ma trimite la chirurgie, trebuie scoasa unghia. imi face fisa si ma pun pe asteptat. cam 45 min mai tarziu eram pe pat, deja la prima anestezie. a fost al naibii de dureros si dupa a treia, doctorul a fost cam necrutator cu mine, dar s-a miscat f repede. nu am dat bani nici inainte nici dupa si nu voi da niciodata spaga pt ca e meseria lor, job platit. cred ca spitalele de urgenta din BUc isi fac foarte bine treaba, nu le-as da pt cele private. conditiile erau ca ale unui loc unde vine multa lume, din toate straturile financiare, dar f curat, igienizat, iar doctorii foarte profi.

  8. Iulia S. says:

    Ramona, asa cum spuneam si acolo, eram de aceeasi parere acum un an.

    Posibil sa se si fure, nu stiu. Insa eu in primavara asta cu diagnosticul de la privat (asa cum scriam am dat 300 de lei in 3 minute de consult+eco+reteta) faceam bine mersi peritonita cu diagnostic de infectie urinara.
    Am mai trecut printr-un episod tot la clinica privata, m-au operat fara nici un fel de analiza in prealabil. In ambele dati am fost la clinici cunoscute si recunoscute.
    Alta poveste cu urgenta medicala, sunat doctorul din privat si recomandare din partea lui sa ma duc la stat, pentru ca e inchisa clinica pana luni, nu are ce sa imi faca.

    Nu spun ca la stat e mai bine, sau ca e bine. Eu continui sa ma duc la clinici private, in masura in care pot sa imi rezolv asa problema. La limita insa tot la stat ajungi daca sunt urgente. Si eu tot de 14 ani platesc asigurari si consider ca mi se cuvin tratamente corecte, posibil ca impresia mea sa fie strict din cauza ca eu imi pot plati o consultatie, am vazut insa persoanele acelea cu tata in stare extrem de grava care sunau disperate la rude pentru a imprumuta bani.

  9. Iulia says:

    @Maria: s-ar putea sa nu am dreptate, insa impresia mea asta a fost – daca nici la terapie intensiva nu au bani, inseamna ca ei chiar nu au. La mama a fost o situatie foarte speciala, a fost o greseala a medicilor din cauza careia era aproape sa o pierdem, s-au agitat toti doctorii foarte mult, veneau si in week-end de acasa sa o verifice, chiar cred ca daca aveau bani nu ne puneau sa platim tratamentul.
    Nu zic ca sistemul de stat e ok, mai ales ca am trecut prin ce am trecut de curand (poate o sa povestesc la un moment dat), ci doar ca acolo erau oameni foarte grav bolnavi si rudele primeau liste de medicamente pe care se imprumutau sa le cumpere. Si stiu ca asa e situatia in toata tara. Daca se fura sau nu, chiar nu am de unde sa stiu.

  10. Yamasha says:

    Eu ma rog zi de zi sa nu cumva sa patesc ceva sa ajung la spital. CHiar in seara asta m-a sunat cineva ca noi sa facem un reportaj ca este nebunie mare la urgente la spitalul judeatean prahova.
    Sa nu mai zic de cei care fac septicemie si fel de fel de boli!

  11. dojo says:

    Iulia, la fel iti pot da eu un contra-exemplu: operatie la ochi in 2000. M-am dus la spital (programata de madam chirurg) si am stat ca proasta 5 ore pe hol, ca nu stia nici dracu’ de mine. Dar cica ma opera atunci. A aparut si maria sa, i-au strecurat ai mei 100 de marci in buzunar (salariul meu pe O LUNA) si dintr-o data si-a amintit de mine.

    Se pare ca am omis sa-l mituiesc pe anestezist, asa ca m-am trezit PE MASA, in timpul operatiei. Nimeni nu-mi ceruse analize, nici macar nu a avut bun simt sa intrebe cum stau cu tensiunea (sunt hipotensiva – 90/60)

    Clinica privata: 2012, aceeasi interventie. Am stabilit data operatiei, mi s-a facut o lista de analize de sange si consult cardio. Am glumit ca fac o simpla operatie, nu caut job la NASA. Nu m-au iertat, sa vin in cateva zile cu analizele, sa discut cu anestezista.

    Am facut analizele la privat, la fel si EKG-ul si restul daravelelor. M-am intalnit cu anestezista, i-am dat rezultatele, i-am povestit de faza cu trezitul anterior (s-a socat si mi-a tot promis ca nu mi se va mai intampla :)), mi-a spus sa nu-mi fac probleme, cum sa fac in dimineata operatiei etc.

    Am facut operatia. Au avut grija de mine ca de un ou sensibil, am fost tratata super OK.

    Bunica-mea isi face analize de sange LUNAR, pentru a evita sa i se mai formeze cheaguri. Am fost o perioada la spital, unde se si trateaza (si unde are un medic MINUNAT). Vacuta care-i lua sange reusea de fiecare data sa o umple de vanatai, nu gasea vena. Spun vacuta pentru ca intr-un an individa nu a fost in stare sa invete sa ia sange fara sa macelareasca si pacientul.

    Intr-o zi, satula sa o vad pe biata femeie chinuita de o proasta, ne-am mutat cu analizele la o clinica privata. Plateste 50 de lei in fiecare luna, gagica de-i ia sange e super atenta, nu i-a ‘spart’ inca nimic, a batrana e tot mai relaxata, desi merge sa o intepe :)

    Pana la urma fiecare alege ce servicii medicale doreste. Eu imi doresc sa existe aceasta alegere. Si mi s-ar parea normal ca asigurarea pe care o platesc sa poata fi folosita NORMAL oriunde as merge. Ca nu e treaba Statului cum aleg eu sa-mi platesc banii.

  12. Iulia S. says:

    @Dojo: cred intr-adevar ca depinde de experiente.

    Si eu tot in privat ma tratez, insa constienta fiind ca la urgenta tot pe mana spitalelor de stat ajungi (si cel mai bine ar fi sa nu ajungi!).

    Eu spuneam doar ca nu e corect ca in tara oamenii sa nu poata beneficia nici macar de aspirina compensata, dar sincer nu m-am gandit la aspectul furtului, ci doar la subfinantarea spitalelor judetene si orasenesti, comunale si cum or mai fi.

    Am mai tras o concluzie din ceea ce mi s-a intamplat mie si comentariile voastre: s-ar putea ca in Bucuresti lucrurile sa fie un pic mai bune la stat (poate au manageri mai bun, poate sunt controalele mai riguroase sau spaga mai multumitoare si nu au nevoie de pansamente/medicamente etc.., poate e un cumul din toate acestea, nu stiu).

    Oricum problema sistemului sanitar e una foarte spinoasa si cred ca 100 de ani de asa-zise reforme, facute de orice culoare politica, nu o pot rezolva.

  13. Maria says:

    inca una si ma duc: eu am (in familie) doua cazuri de peritonite facute din cauza controlului facut la spitalul de stat.
    Granita dintre peritonita si apendicita este de cam 24 de ore. Certitudinea mea (bazata pe experienta) este ca daca mergeai initial la stat ai fi revenit acasa cu acelasi diagnostic de infectie urinara (sau daca ai fi avut si varsaturi cu diagnosticul de gastrita) si daca mergeai 3 zile mai tarziu la particular ai fi obtinut acelasi diagnostic de apendicita.
    Invariabil vei (voi) alege spitalul de stat pentru chestii grave si spitalul privat pentru chestii simple pentru ca te duci acolo unde oamenii au cea mai mare experienta. Si intr-un spital de stat volumul de pacienti tratati este mai mare ca urmare personalul (nu doar medicii) se va fi lovit de mai multe probleme.
    Dar daca tot ce ai nevoie este o perfuzie in urma unei enterocolite vei alege un spital privat.

    Medicii aceia (care au venit pentru mama ta de acasa) nu aduc medicamentele de acasa, singurul lucru pe care il pot investi (realistic vorbind) este timpul. Timpul respectiv l-ar investi in egala masura daca ar lucra in mediu privat sau in mediu de stat. De asemenea medicul nu are nici un control asupra farmaciei spitalului. Cand prescrie un medicament si farmacia ii raspunde ca nu-l are singurul lucru pe careil poate face este sa-l ceara familiei bolnavului.

    Excluderea spitalelor private de la contractarea cu CNAS nu va rezolva nimic din problemele pe care le avem, ba chiar eu sunt de parere ca le va agrava marind numarul de cazuri pe care spitalele vor trebui sa le trateze. Deci cam aceleasi medicamente pentru mai multe cazuri. Si vor aparea iar cazurile de 2 pacienti intr-un pat, de “nu va pot interna pentru ca n-am paturi libere”, de spaga pentru a determina cine va fi internat la eliberarea unui pat, samd.

  14. Uite ca ma bag si eu, mai ales ca experientele mele cu spitalele sunt actuale! Eu zic sa nu judecam problema numai dupa 1-2 experiente personale, dar daca vedem comentariile tuturor observam ca majoritatea ”tine partea” spitalelor private. Dojo are dreptate: nu e treaba statului unde se duc banii mei platiti an de an, atat timp cat statul nu pune la dispozitie servicii minimale. Problema nu e de finantare, desi pare ireal ce zic, problema e de mentalitate si de deontologie. Ori astea nu se corecteaza decat cu impuneri, ca la noi, la romani, tine de minune treaba asta cu masurile coercitive. Un doctor, acelasi doctor cu 2 fete, una daca activeaza la stat ( acra si nepasatoare desi iti dai sufletul in fata lui ) si alta plina de compasiune si empatie, daca e la privat. E doctor sau cameleon?!
    Mai mult, majoritatea doctorilor are controlul achizitiilor ( altfel nu stiu ce cauta agentii de vanzari de la companiile farmaceutice in cabinetele doctorilor de stat ) si tot ea, majoritatea, dirijeaza in mod fortat pacientul catre analize si investigatii facute in privat. Adica, plateste tu nenica de 2 ori ( asigurarea + spaga mea + analizele la privat ) ca, la noi, la stat, nu functioneaza nimic, avem aparatura care zace in pivnite decalibrata pentru ca nu avem personal destept s-o utilizeze. Mor oamenii pe capete in spitalele de oncologie DIN CAUZA medicilor de la stat ( si cinici iti recomanda clinici private de oncologie, iti recomanda pana si centre pentru muribunzi tot private, de parca ai avea camioane cu bani. Daca ai camioane, sigur nu alegi sa te tratezi de cancer in Romania! ).
    Daca ar fi dupa mine, n-as permite decat existenta spitalelor de urgenta de stat ( ca restul oricum sunt pline de incompetenti ) si as dirija banii asiguratilor catre privat, bani pe care sa-i foloseasca cand au nevoie. De ce asa? Pentru ca, oricum asa se procedeaza si acum, insa cu dubla impunere pentru pacient.
    Case study: eu am platit vreo 13-14 ani asigurari de sanatate, acum m-am oprit pentru ca desfasor activitati nesalariale si daca am o pb de sanatate nu ma baga nimeni in seama de la stat ( nu mai am nici medic de familie ). Intrebare: unde sunt banii mei din cei 14 ani de plati?
    A nu se intelege ca blamez sistemul de stat, unde m-am operat si eu cu succes, insa in vremurile in care se mai facea medicina. Acum la spitalele din Romania se face birocratie si apologia spagilor, indiferent de natura lor. Medicina e atributul femeii de serviciu!
    Nu ne trebuie bani, nu ne trebuie finantare, ci ne trebuie profesionalism si mentalitate de doctori!

  15. Sorin says:

    Ca sa fii sigur 100%, in Romania trebuie sa mergi pe privat.

  16. Catalin says:

    Problema mea e simpla referitor la spitalele de stat: De ce platesc atatea taxe si asigurari daca nu am nici cea mai mica deducere in momentul in care am nevoie de o internare? Pai n-ar fi mai simplu ca aceste spitale sa fie institutii independente, conduse de oameni capabili, care sa aiba costuri fixe pentru orice tip de interventie? De ce sa plateasca milioane de oameni si sa beneficieze cateva zeci de mi si altii sa fure?

  17. o femeie says:

    din pacate aceasta e un subiect dureros pt orisicine: sanatatea. Si cum experientele proaste inneaca pe cele bune….

    Cauzele dezastrului sunt complexe: coruptia din minister, coruptia din spitale. Unele spitale sunt mai bine administrate ca celelalte (adica se fura si aici,dar mai putin). Cat timp insa nu exista un mecanism de sesizare si pedepsire imediata si cumplita (confiscat casa/conturi/masina , proces si ancheta cu prioritate etc), nimic nu se va schimba. In continuare vanzarile de necesare catre spital vor fi cu spagi, cheltuieri fara prioritati si discernamant etc.(un medic imi spunea ca spitalul a achitizionat manusi m ai proaste si de 3 ori mai scumpe decat cele din farmacia de peste drum….dooohhhh ).

    Ce ma indurereaza: modul cum se poarta cadrele medicale cu pacientii. Si aici sa nu dati vina pe salariul mic, vorba buna si bunavointa nu se factureaza. Si nici nu stiu un serviciu/o solutie sa reclam pe loc incompetente / lipsa din serviciu.

    Cat despre unde se duc banii, ba sa avem o corectie: romanii oficial platesc CAS separat. Realitatea e ca toti banii se aduna si anual se face bugetul de la stat: 2 la primarie, 6% la ministerul x etc. In conditiile in care populatia romaniei e imbatranita, deci multe boli asociate … sa ma scuzati dar problema ramane si persista.

    Ideea lui Catalin, cu : unii platesc, altii beneficiaza – e una capitalista. Pana la urma statul roman e destul de socialist, si betivul de pe strada si lenes are dreptul la un minim de ingrijiri medicale. Cat se fura pe langa… se stie. Dar nici un sistem complet privat nu e posibil in Romania, pt ca coruptia medicilor si agresivitatea firmelor de farmaceutice depaseste cotele europene. Vor ajunge sa inventeze boli si tratamente ….pt a lua banii, si nu exista o solutie legala de corectare.

    Eu vad ca solutie: investit in noi. Sport, echilibru, rugaciune si liniste – acestea sunt esentele unei vieti sanatoase.

Post a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Top