Muzeul Taranului Roman

Inca de la intrarea in Muzeul Taranului Roman, patrunzi intr-o lume arhaica, necunoscuta initial, insa foarte deschisa catre vizitator – ajungi la final sa stii mai multe despre el, Taranul roman, si despre lumea lui mica si totusi atat de mare si profunda fata de ceea ce traim astazi.

Muzeul nu este foarte mare, si are mai multe sali inchinate fiecare unui centru al universului taranesc: icoanele, crucile si troitele, scoala satului, portul popular, biserica… La subsol exista o sala organizata ca memorial al suferintelor provocate de colectivizare. Exista si o biserica veche intr-una dintre salile muzeului, iar alta gazduieste o casa, in care si podul este accesibil privirii – de regula doar cei ai casei vad ce se afla acolo…

Cateva lucruri despre taranul roman, care mi-au ramas in minte in urma acestei vizite:

• Crucile erau din lemn, si nu din piatra, pentru ca exista credinta conform careia in lumea de apoi omul va merge cu ea la spinare
• Troita era protectoare a drumului
• Satul avea doua scoli: cea veche de cand lumea, in care copiii invatau de la oameni, animale, pasari, de la pomi, cer si pamant, si cea noua, cu banci, tabla si invatatori. Cea noua are o vechime de doar 200 de ani…
• Graul era destinat cerului: din el se pregateau colacii si coliva. Cei de pe pamant trebuiau sa se multumeasca cu malaiul…

Am fost surprinsa de multimea vizitatorilor, desi am mers intr-o zi din saptamana… Acum, imi pare rau ca am lasat sa treaca 10 ani pana sa ajung din nou acolo.

Daca nu stiati, Muzeul Taranului Roman este locul unde dincolo de usa, incepe TIMPUL… Merita o ora din timpul nostru, cel putin din cand in cand, pentru a ne aminti, dincolo de orice, cine suntem. O sa intre in curand in renovare, asa ca nu pierdeti ocazia de a-l vizita. Oricum, nu se va inchide, insa banuiesc ca o perioada nu va mai avea acelasi farmec.

Sa mai spunem, pentru cei interesati de evenimentele de week-end din Bucuresti, ca de astazi si pana duminica Muzeul, de fapt curtea lui, gazduieste un Targ de produse naturale si traditionale.

Acest articol face parte din campania “1001 locuri în București”