Am vazut Guess who’s comming to dinner (1967) in urma cu niste ani la televizor si l-am revazut acum putin timp… Imi aduceam aminte vag ca Katharine Hepburn avea unul dintre roluri, si ca ma impresionase… Dar nici macar subiectul nu mi-l aduceam prea bine aminte, spre rusinea mea. E un film care, asa vechi cum este el, merita vazut si mie mi se pare destul de actual – chiar daca nu la intensitatea de atunci.
E in principiu un film despre o fata alba, educata in spiritul egalitatii intre rase, si un tip negru, educat la cele mai inalte scoli, fara nici un alt cusur in afara problemei de culoare (a pigmentation problem). Despre doi parinti pusi in fata faptului implinit, parinti care i-au spus constant fetei ca oamenii sunt egali, indiferent de culoare, dar.. asa cum spune Katharine-mama aici – au uitat sa mentioneze ca nu ar trebui sa se indragosteasca de un negru. Celor doi parinti li se adauga ceilalti, cu mult mai revoltati. Vorbim despre partile masculine ale familiilor, ambele femei fiind cucerite pur si simplu de cat de mult se iubesc cei doi, si intorcandu-se brusc impotriva lor.
Mai este si despre optimism si despre felul in care se rezolva totusi problemele cu abordarea aceasta incredibil de sincera si optimista a fetei, care nici macar nu concepe ca parintii ei nu ar putea accepta dragostea ei, fortand uneori lucrurile, pentru ca la final totul sa fie exact asa cum a anticipat ea.
Din pacate, filmul a aparut dupa moartea lui Spencer Tracy, care face un alt rol extraordinar alaturi de Katharine.
Daca aveti 5 minute, e pacat sa nu va uitati un pic la filmuletul de mai jos, discursul tatalui, atat de actual:
Facebook Like Button for Dummies
Este un film bun, merita vazut