Biserica Boteanu: povestea

V-am promis ieri povestea bisericii Boteanu, asa cum ne-au spus-o simpaticii membri ai fundației ARCEN, pe care i-am insotit duminica Cu bastonul prin Bucuresti.

Biserica Boteanu se afla pe strada cu acelasi nume din centrul capitalei.

Dacă mergi de la Universitate pe Bulevardul Balcescu, vei face stanga pe strada C.A. Rosetti si apare imediat in partea stanga o biserica – este biserica Boteanu-Ienii.

Istoria bisericii merge pana la sfarsitul secolului XVII, cand în această zonă astăzi centrală, atunci mărginașă, a fost ridicata o bisericuta din lemn, ce purta numele mahalalei in care se afla. Pentru exactitate, ea se numea Biserica Bradu Boteanu, pentru ca in imediata apropiere se gasea un brad inalt.

La sfârșitul secolului al secolului XVIII-lea bisericuța din lemn era înlocuită de una din cărămidă, pastrandu-se din aceasta doar pisania, integrata in zidul actual al bisericii, in partea dreapta.

Biserica de astazi a fost construita la inceputul secolului al XIX-lea.

Turlele bisericii de astăzi însă sunt mai noi, pentru că acestea au fost avariate grav la cutremurul din anul 1940, găsindu-se o solutie ingenioasa de restaurare – s-a adoptat un stil de constructie care nu este specific bisericilor ortodoxe, dupa cum vedeti si in imagine.

Un alt moment important in istoria bisericii a fost cel in care a primit a doua denumire – Ienii. Biserica Ienii (caci vorbim despre o cu totul alta biserica), a existat pana in 1977 in fata blocului Dunarea, cazut la cutremur. Aceasta a fost daramata in acelasi an, nu de cutremur, ci de comunisti. Atunci parohia Boteanu s-a unit cu parohia Ienii si Biserica se cheama Boteanu-Ienii.

Incercand sa aflu mai multe de pe net in legatura cu biserica, am gasit cateva forumuri de discutii si articole din care se putea lesne deduce cat de atasati sunt membrii parohiei de biserica si de preotul lor.

Biserica este cunoscuta si datorita corului sau, un cor de barbati, pentru ca asa spune traditia – ai cărui membri sunt profesionisti, cantand fie la Opera, la Filarmonica, Opereta sau in corul Madrigal. Si vocile preotilor sunt foarte frumoase, tot din ceea ce am citit.

—————————————————————-

Acest articol face parte din campania “1001 locuri în București”