Un sondaj Gallup arată că aproximativ 21% populaţia adultă a României intentioneaza sa emigreze. Procentajul este destul de mare daca il comparam cu alte tari, insa, daca stam sa ne gandim la ultimele evenimente petrecute pe plaiul mioritic, mie mi se pare de-a dreptul rezonabil.
Daca ar fi sa plec, prima alegere ar fi cred Austria. Cu toate ca nu am reusit sa invat inca limba, in ciuda unor tentative destul de timide, trebuie sa recunosc. Poate si pentru ca cel mai tare ma deranjeaza aici felul in care fiecare face ce ii trece prin cap, fara planificare, fara sa se gandeasca la implicatii sau la o strategie pe termen lung. Incepand cu X care arunca in voie peturi pe plaja, incat la 7 dupa amiaza plajele noastre arata ca dupa o batalie cu peturi si alte obiecte si terminand cu cei din fruntea tarii, care intr-o singura zi decid cresterea TVAului cu cinci procente. Nemtii nu cred ca ar ridica un ac fara sa se gandeasca la implicatii. Iar austriecii, asa cum i-am cunoscut eu, tot niste nemti sunt, doar ca parca ceva mai veseli.
Despre sistemnul sanitar nu o sa spun nimic, ca stiti si voi. Doar ca am aprobat-o 100% si mi s-au intiparit bine in minte vorbele Anei, cand inca mai era pe aici si mai stateam la o cafea (sper sa reeditam cat de curand) : «Romania nu e o tara in care sa imbatranesti ».
Diana are topul ei, facut chiar inaintea sondajului despre care va vorbesc eu, asa ca va voi invita si pe voi, cititorii Blogului de Bucuresti, sa imi spuneti unde ati pleca, daca ati pleca din Romania.
Facebook Like Button for Dummies
Daca ar fi in Europa si as avea bani, m-as duce pe litoralul croat. As lua o casa din aia de piatra, aproape de mare. Si as putea munci de acolo. Chiar daca nu stiu boaba de limba lor.
Tot in Europa, Germania sau Austria ar fi alte alegeri, desi nu ma incanta sa plec la o clima mai “naspa” decat am acasa. De asta nu as alerga spre UK, desi vorbesc engleza foarte bine.
Daca ar fi sa avem curaj si mai mare, SUA ar fi alta destinatie. Am avea ajutor sa incepem viata aici. Cine stie ..
Dap, Statele sunt, intr-adevar o varianta. Eu, deocamdata cel putin, nu ma obisnuiesc cu ideea de a sta atat de departe de familie, chiar daca ii vad rar si acum.
Clima din Germania si Austria fata de Bucuresti cel putin mie mi s-a parut OK. Ma mai gandesc si la Elvetia, desi e o tara scumpa, macar cu o parte din ei m-as si intelege pentru ca vorbesc franceza
Eu as vrea in State, dar pana sa ajung acolo raman in Romania.
Uite ca avem (aproape) doua voturi pentru State pana acum…
sunt singura care nu vrea sa plece nicaieri??
Din nefericire (pentru nationalisti), in ultima perioada romanii sunt caracterizati din ce in ce mai des de ganduri de “lasat tot in urma si plecat”, “emigrat” si mai ales de “dorinta de a lua totul de la capat” si a avea “o noua sansa”. Partea proasta e ca in majoritatea cazurilor e vorba doar de “ganduri” si “intentii” care nu se materializeaza in veci (as putea spune chiar ca e doar un trend).
P.S.: Chiar daca reusesc sa plece, romanii nu vor sa emigreze ci mai degraba sa “faca un ban” si sa se intoarca in “scumpa si minunata Romanie”.
@Cineva93: asa se pare, cel putin deocamdata
@Onan Barbarul: sunt convinsa ca pentru multi e doar un vis care nu se materializeaza niciodata, sau se rezuma la “mergem, castigam niste bani, ne intoarcem in Romania si ne trantim vila”
Pe de alta parte, faptul ca deja un sfert din populatia adulta a plecat, e dovada clara ca nu toti raman la stadiul de intentie.
PLus ca, incet incet, oamenii, sau majoritatea lor, incep sa isi schimbe mentalitatea si realizeaza ca o vila in Cucuietii din deal s-ar putea sa te coste la fel de mult sau mai mult ca ditai casoiul cine stie unde in America, unde ai si infrastructura, si posibilitate de job, si mai traiesti si in civilizatie. Si sa actioneze in consecinta.
@Iulia: Nu am zis niciodata ca toti raman la stadiul de intentie, am zis ca rezultatul studiului pe care l-ai citat este doar partial corect, un studiu care sa arate exact procentul de emigranti fiind mult mai complex si tinand cont de mult mai multe aspecte.
Nu stiu de unde ai datele conform carora un sfert din populatia adulta a plecat, si, desi nu am acces la date care sa-mi permita sa contrazic procentele date de tine, pot sa fac pariu ca “cei plecati” nu e deloc sinonim cu “cei ce au emigrat”
.
Partea cu “oamenii isi schimba mentalitatea” e o dovada a optimismului, si atat. Din punctul meu de vedere Romania nu se schimba, Romania este in continuare o tara cu o mentalitate depasita, o tara de pensionari si nemultumiti, o tara de consumatori de scandal si tragedie, o tara de ipocriti “religiosi”. Parerea mea e ca romanilor nu le place Romania actuala, dar nu doresc sa traiasca “sacrificiul schimbarii”, viseaza sa plece, dar sunt comozi si nu-si asuma riscul esecului, prin urmare raman sa-si planga de mila si sa fie optimisti. Evident exista si exceptii, dar procentul nu este semnificativ in comparatie cu cei 21% despre care vorbeai in articol.
Chestia cu un sfert nu e batuta in cuie, nu cred ca poate nimeni sa spuna (si nici nu vrea, avand in vedere ca numarul de senatori si deputati pe o anumita zona depinde de numarul locuitorilor din zona respectiva)daca sunt mai multi sau mai putini. Oricum, asa cum spui si tu, multi au plecat ca sa se intoarca.
Si sunt de acord ca studiul nu inseamna mare lucru, e cel mult un indicator al gradului de multumire/nemultumire al unui popor.
Sunt de acord cu faptul ca Romania este asa cum ai descris-o tu. Total de acord.
Partea cu schimbarea mentalitatii nu e o dovada de optimism din partea mea. Oamenii pe care ii stiu eu si au apucat sa stea multi ani “dincolo” au imprumutat pur si simplu din mentalitatea celor in mijlocul carora au trait. Si cunosc de la capsunari pana la profesori universitari. Daca acum vreo 5 ani visul celor care plecau era sa vina in Romania si sa isi cumpere apartamente, intre timp au alte prioritati, gen sa ramana acolo, sa isi vada copiii crescand intr-un mediu sanatos, mergand la scoli unde profesorii isi fac datoria, sa imbatraneasca intr-o tara in care sistemul sanitar functioneaza…
Si, ca sa inchei, si eu ma numar in acest moment printre cei care “viseaza sa plece, dar sunt comozi si nu-si asuma riscul esecului”. Cel putin deocamdata
Cu aceasta postare, ai atins un punct extrem de sensibil…..
La modul ideal vorbind, eu personal nu as vrea sa plec din Romania. Nu din comoditate, nu din placere, nu din patriotism.
Ma uit in jurul meu si vad ca aproape toti colegii din liceu si din facultate s-au mutat in alte tari precum Franta, Germania, Canada, Spania. Nimeni nu pleaca din placere. Nimeni nu-si paraseste familia, locurile natale, prietenii din teribilism si simt al aventurii.
Sora mea si sotul ei (care sunt medici in devenire) au inceput incet incet demersurile de emigrare.
Prietenul meu ma bate la cap cu plecatul in Canada.
Dar adevarul este ca…am o problema psihologica cu emigratul.
As vedea aceasta plecare ca pe o tradare. Stiu ca suna ciudat de patriotic, dar nu stiu cum sa ma exprim altfel. Tradare fata de propriile origini, de locul in care Universul a decis sa ma aseze, pentru scopuri numai de el stiute, tradare fata de mine insami.
Stiu ca “acasa este acolo unde te simti bine” si mai stiu si ca imi place sa calatoresc si sa descoper lumea. Dar sa ma rup definitiv de Romania……Eventual sa emigrez intr-o tara din Europa, nu peste ocean.
Si poate ca doar primul pas conteaza cu adevarat. Dupa aceea, lucrurile vin usor, natural. Curajul primului pas.
Nu ma identific deloc cu Romania de azi, mi-am pierdut de mult increderea in poporul roman tiganizat / manelizat si nici nu pun semn de echivalenta intre Romania copilariei mele (in Banat) si Romania pe care o vedem azi pe strada si la televizor, indiferent in ce regiune a tarii locuim.
Toate la timpul lor. 
Si de fapt, cred ca tocmai in acest mic detaliu se afla secretul. In Romania personala pe care, la urma urmei, o poti purta cu tine in suflet, oriunde si oricand, indiferent de limitele spatio-temporale.
Am ajuns sa fac pace cu mine insami si cu Romania mea personala urmarind inregistrarile cu regretatul Octvian Paler de la Antena 3. Printre altele, acesta spunea (citez din amintiri): “De Romania nu ma pot satura, pentru ca Romania face parte din destinul meu…..Pentru mine, Romania inseamna un singur lucru:am avut si eu o mama si un tata.”
De aici, Romania personala. O data ce am interiorizat aceasta constatare, consider ca sunt libera a nu ma identifica cu Romania entitate politica de azi. Mai e nevoie acum doar de curajul primului pas.
@Iulia: Ca sa rezumam discutia, românul este un etern nemultumit, prea tare inradacinat in obiceiuri nocive pentru a se schimba, dar mereu dornic de schimbarea celorlalti.
Nu am zis niciodata ca oamenii care au parasit Romania nu au imprumutat din mentalitatea pe care romanul o invidiaza, am zis ca schimbarea lor e permanenta doar daca raman acolo. Altfel, la scurt timp de la intoarcerea in tara uita tot ce-au invatat in “civilizatie”.
@Eleonora: Gasesc in postul tau urme de “românism” debordant: “locul in care Universul a decis sa ma aseze”. Nu te identifici cu Romania de azi, insa nu doresti sa o “tradezi”? Nu iti place tara ta, nu o accepti asa cum e ea, nu faci nimic sa o schimbi, dar nici nu iti doresti sa pleci? Lasi impresia ca iti accepti “soarta” ca pe o sentinta, dar vrei sa stie si ceilalti ce nedreptatita ai fost tu cand ti-a fost trasat acest “destin”. N-am sa inteleg niciodata oamenii care “isi poarta crucea” zgomotos.
@Onan: n-ai inteles nimic din comentariul meu. Poate ca nu am fost prea clara in exprimare si m-am pierdut in explicatii mistice….
Daca am spus ca INCA nu vreau sa plec din Ro, asta nu inseamana ca am ales sa-mi port crucea. Dimpotriva, tocmai pentru ca vreau sa schimb ceva aici, tocmai de aceea simt ca inca nu este momentul sa plec. Poate pentru ca inca mai cred ca nu am facut tot ce se poate. Pentru schimbare.In bine.
Nu stiu la ce te referi cand vorbesti despre “romanism”. Daca te referi totusi la patriotism, atunci afla ca probabil as fi ultima persoana din tara asta care ar fi vreodata animata de sentimente patriotice.
Daca nu vreau sa plec, este pentru ca am o bunica batrana si bolnava pe care nu stiu cat timp de acum inainte o mai pot avea langa mine. Iar daca “nu fac nimic ca sa schimb ceva” asa cum te exprimi tu mai sus, este pentru ca ma simt insignifianta in fata masei amorfe de tineri tiganizati si politicieni corupti care fac cinste poporului roman.
Dar cum ziceam, toate la timpul lor.
Asta fara sa se inteleaga ca imi strig in mod zgomotos nedreptatirea destinului.
O seara buna!
nici eu nu vreau sa plec din Romania.
@PinkPanther: esti a doua deja care nu se gandeste sa plece
Eleonora: sunt absolut de acord cu tine !
nu stiu daca se numeste “patriotism” sau “romanism” dar io ma gandesc la cei pe care i-as lasa in urma sa se kinuie … parinti, sora, nepoti etc …
e adevarat ca probabil le-as trimite bani, dar asta nu rezolva tot … tot tradare ar fi
nu e vorba de Romania daca imi place sau nu, e vorba de oameni
@Eleonora: Eu am inteles fix ce ai scris, dar, asa cum ai spus si tu, un singur cuvant in plus poate sa clarifice problemele de exprimare. Nu e acelasi lucru “nu vreau sa plec” cu “inca nu vreau sa plec”.
@cineva93: Niciunul dintre motivele expuse de tine nu au legatura cu “patriotismul”, nici macar cu “romanismul”. Unii i-ar spune atasament fata de familie, eu as spune ca “progresul cere sacrificii”. Iti propun totusi(si tie si Panterei Roz si Eleonorei) un exercitiu de imaginatie: daca nu ar fi “cei pe care i-ai lasa in urma”, te-ai gandi la emigrare? Daca raspunsul e in continuare NU, atunci poate pana la urma Romania este pe drumul cel bun, chiar daca si constructia acestuia din urma va dura tot o vesnicie.
Hi,
Mda…pai as vrea sa emigrez pe Coasta de Azur…si sa muncesc online pana la pensie.
Nu o sa comentez mai mult pentru ca mi se pare fara sens. Sunt epuizata psihic de aceasta tara mai ales in lumina noilor legi PFA.
Cu bine,
Ana
Hmmm… despre asta cu PFAul imi propusesem sa scriu astazi, sa vedem daca voi avea timp.
pot sa iti spun eu in 2 secunde…
suntem o tara de proiectanti…noi facem proiecte insa habar n-avem daca se pot implementa sau nu…
nimeni nu stie nimic…avem comunicate de presa si legi in MO insa nimeni nu stie nimic daca te duci la ghiseu sa iti platesti sau sa iti depui prostiile de hartii.
si in plus – se pot depune si prin posta…dar ne e frica ca or sa ne piarda documentele…si stau la cozi infernale…
comentariile mele despre pfa -uri se integreaza in peisajul articolului tau …unde vrem sa emigram…
:d
As pleca definitiv pe o insula greceasca… Rodos cred ca mi s-ar potrivi !
@Alter Ego: in Rodos, exista diferente clare intre anotimpuri?
Am intreles ca Grecia e tara calda, cu clima blanda.
Dar e frumoasa si trecerea asta de la un anotimp la altul (asa ca pe plaiuri mioritice), cu peisaje in schimbare nu?
ah! ce intrigi ai “deschis” iulia!
ei bine: EU as pleca din considerente PUR materiale. Copilul care are 8 ani creste si se dezvolta intr-un mediu nesanatos si necivilizat ( si oricat ma “chinui” eu acasa … tot “afara” este influenta ). In primul rand m-as gandi FIX la cei care raman ACASA! De ce? Simplu: daca mie imi va fi bine, SIGUR le va fi si lor ( si nu! nu este vorba de egoism, este vorba de faptul ca: fiind o frustrata, nemultumita, carcotasa la adresa Romaniei, politicienilor, legilor, etc. sigur nu sunt o companie placuta ).
Despre Buni? Numai de bine! – am trait cu ea suficient timp incat sa pot pleca linistita – desigur ca voi avea grija sa ii asigur sprijin financiar, la fel si mamei si fratelui si nepotilor, etc!
IMPORTANT este sa imi fie mie bine: abia atunci imi pot ajuta cu ADEVARAT familia, prietenii.
( sa curga “combaterile”, ZIC! )
@Carcotasa: combateri, dar nu din partea mea! Pentru ca sunt intru totul de acord cu tine. Nu as pleca insa pentru bani. Iar daca ar aparea si copii in ecuatie, atunci plecarea s-ar impune, pur si simplu. Pentru ca as innebuni sa ii vad ascultand manele la coltul blocului, de exemplu.
@Iulia: cand spuneam de considerente materiale ma refeream mai mult la faptul ca acolo voi primi mai multi bani pe o munca identica ( sau chiar mai putina ) decat aici. Adica: nu as pleca DOAR sa fac bani ptr casa/masina/vila/piscina. As pleca si nu m-as mai intoarce EVER!
am zis!
@Carcotasa: intelesei din start ce ai spus tu
. Eu nu as pleca pentru bani, in sensul ca nu banii ar constitui motivul plecarii. Stiu ca munca mea ar fi muult mai bine apreciata prin alte meleaguri, da’ asa sunt eu… O fire mai boema. Deja insa incepe sa se stranga cureaua: cu masuri haotice, aplicam azi ce visam noaptea, sistemul sanitar la pamant de imi e groaza sa ma gandesc ce s-ar intampla daca ar trebui sa suport cine stie ce banala interventie, sistemul de invatamant si el la pamant…
Pe de alta parte, cu multi oameni foarte ok care mai sunt pe aici si nu mai au puterea sa faca nimic…
Sincer, nu as vrea sa emigrez si nici nu mi-a trecut prin minte asa ceva, desi eram sa ajung pe la Geneva (dar e un loc prea plicticos)… Daca as emigra totusi, cel mai probabil ar fi in Bali unde sa-mi deschid un guesthouse de genul celui in care am stat anul trecut:
http://imperatortravel.blogspot.com/2010/01/bali-acolo-unde-luxul-costa-cativa-euro.html
Nu as emigra, imi simt anumite radacini si simtiri ca apartinand acestui loc. Niciodata nu m-as gandi la emigrare decat din stricta necesitate, nu din placere, oricum nu mi-as nega originile. Daca ador o tara, aceasta este Scotia.
@Livia: ei, nici nu am pomenit ceva despre negarea originilor… Ideea postului era doar de a vedea unde ar pleca fiecare, DACA ar pleca. Pe care tu ai inteles-o.
L-am pus pe jumatate in gluma, problema insa e serioasa si probabil ca preocupa pe multi, pe mine cel putin m-a surprins numarul comentariilor.