Extrem de mediatizatul caz al ultimelor zile, cel al bebelusilor arsi de vii la maternitatea Giulesti, m-a facut din nou sa meditez asupra felului nostru de a fi. Al romanilor, adica.
Dar in primul rand as vrea sa va spun ca imi pare rau. Imi pare rau ca niste suflete nevinovate au trebuit sa plateasca pentru nepasarea, neglijenta, boala sistemului romanesc de sanatate. Si imi pare rau si pentru parintii care se pregateau pentru cel mai fericit moment al vietii lor si au trait, de fapt, cosmarul vietii lor. Pentru ca un asemenea eveniment nu cred ca poate sa treaca fara sa lase urme adanci, cu toti psihologii consultati.
Un lucru insa mi-a atras mie atentia astazi. O stire care spunea ca, printr-un ordin al ministrului sanatatii bulgar, toate spitalele din aceasta tara, si in special maternitatile, vor trebui sa verifice instalatiile de aer conditionat si cele electrice.
Noi, in schimb, cautam vinovati, suspendam conduceri (parerea mea este ca in acest caz tot ceea ce inseamna ierarhie, pornind de la conducerea spitalului si pana la ministrul sanatatii trebuiau sa isi dea singuri demisia), organizam dezbateri interminabile la televizor, spunand aceleasi si aceleasi lucruri.
Nu, la noi nimeni nu face nimic, decat anchete. Oare nu ar fi mai util sa urmam exemplul vecinilor nostri si sa facem o verificare atenta a sistemelor electrice din toate spitalele?
UPDATE: Trebuie sa facem un update, pentru ca se pare ca, cel putin in Bucuresti, s-au gandit la infiintarea unei comisii care sa se ocupe de verificarea instalatiilor. E doar o picatura de apa intr-un ocean, insa sper ca cineva, la un moment dat, sa se gandeasca la faptul ca sistemul sanitar nu mai poate continua asa…
Facebook Like Button for Dummies
pai da: indiferent de natura si de dimensiunile dezastrului care ne loveste, prima si ultima solutie de care suntem capabili e sa infiintam o COMISIE care sa cosmetizeze adevarul si sa ne ajute sa uitam ca trebuie sa invatam ceva si sa facem ceva dupa fiecare astfel de incident …
Dap, cam asa ceva. Mai e totusi mobilizarea de care suntem capabili pentru a limita dimensiunile dezastrului. Solutia este insa sa prevenim, nu sa limitam asa ceva…
Boala sistemului nostru, in general, e ca analizam mereu efectele si aproape deloc cauzele. Aproape ne-am obisnuit cu un permanent tragism existential care nu ne mai oripileaza cat ar trebui.