Va spuneam miercurea trecuta ca intentionez sa incep o mini-serie dedicata bloggingului, in care sa postez propriile observatii cu privire la aceasta activitate. Nu am pretentia ca detin adevarul universal, va invit sa ma completati si sa ma corectati daca considerati ca este cazul.
Asadar, am vorbit mai demult despre importanta continutului pentru blog. Continuam cu constanta si consistenta.
Inutil sa va spun ca a scrie constant este un mare avantaj pentru un blog. A scrie constant inseamna a avea mereu subiecte de actualitate, a da mereu ocazia cititorilor sa revina pe blogul vostru. Si motoarelor de cautare. Dar asta e alta poveste.
Ca un argument pentru aceasta, o sa va spun ca eu am avut cei mai putini cititori in decembrie si in martie, lunile in care am si scris cel mai putin. Si era normal. Stiu ca este greu sa te mobilizezi, sa gasesti mereu subiecte, insa e important sa reusesti sa o faci. Nu sfatuiesc pe nimeni sa se „oblige” sa scrie, insa uneori putem face un efort in sensul acesta.
La mine e totusi usor. Daca sunt cat de cat ok, ideile imi vin, si odata ce am o idee nu am nevoie de mai mult de cateva minute pentru a o pune pe hartie. NU sunt de acord, si am mai spus-o, sa scriem doar de dragul de a scrie. Scriu cand am ceva de spus, dar cel putin in cazul meu functioneaza foarte bine chestia cu „pofta vine mancand”. Odata ce am scris un articol ieri, si astazi am idei si scriu iarasi. E ca mersul la sala. Apuci sa mergi constant, iti intra in sange, dar te opresti cateva zile si iti este muult mai greu sa te intorci.
Constanta si consistenta, asadar. Prin consistenta eu nu inteleg o anumita lungime a postarii. Daca o postare este scurta, nu inseamna ca nu are ceva de spus. Iarasi, daca este una lunga, nu trebuie sa fie neaparat extraordinar de buna. Multi scriu posturi lungi, fara a avea grija la forma, la ideile urmarite, ca o insiruire de fraze unde uiti de unde ai plecat si unde trebuie sa ajungi.
Inainte de orice, incercati sa scrieti constienti de faptul ca cineva va va citi. Daca intentionati asta, bineinteles. Sa spuneti ceva, intr-un post mai scurt sau mai lung, in functie de subiectul abordat, de stilul propriu si de multi alti factori ce influenteaza activitatea aceasta. Un videoclip de pe Youtube fara nimic altceva merge, poate, din cand in cand. Daca tot blogul este asa, deja nu mai e ok.
Un blog cu postari lungi, in care emiteti nu stiu ce idei filosofico-fantasmagorice pe care nu le impartaseste nimeni altcineva iarasi nu va fi citit.
Concluzia? Incercati sa scrieti cat mai des, si sa spuneti ceva. Nu conteaza daca o faceti in 4 fraze sau in 25, important e ca acestea sa fie bine scrise, sa transmita un mesaj si sa fie usor de citit si interpretat. Ca pana la urma scriem ca sa ne citeasca altii, in cele mai multe cazuri, nu?
Vad ca te-ai profilat pe sfaturi despre blogging… ai grija ca o sa te ia in vizor bloggerii din A-List si o sa te paruiasca de nu sa te vezi
Multam de avertizare, la aspectul asta nu m-am gandit
. Dar m-oi descurca eu cumva.
io nu am un blog al meu si nici nu intentionez sa produc unul pt ca mi-e lene sa-l intretin
DAR am o lista intreaga de bloguri pe care le urmaresc aproape zilnic si imi plac in special cele care lanseaza provocari
postarile scurte si acide imi plac cel mai tare
P.S. daca e rost de paruiala fa un semn ca vin si io
Te-am retinut, sa stii. Daca ma provoaca cineva, stiu la cine sa apelez
Am ajuns la o postare a ta veche… din 2009… si am crezut ca nu te-ai lasat de bloggerit. La un moment dat am vrut sa o fac si eu… dar m-am razgândit!
Te pup si tine-mi pumnii sa pot reusi sa ajung chiar mai jos de 65… Numai bine si o îmbratisare… foarte roza, pentru ca ma simt pe zi ce trece mai usoara… ca o petala!
Ei, odata ce ma apuc de ceva, greu renunt
wwwwaaaaawwwwwwwwwwww new look
acuma suntem rozalii … blogu’ asta imi face pofta de inghetata cu capsuni
Hmmm… te rog sa nu te legi de blogul meu, da?
nu pootttt … niste înghetata cu capsuni si zmeura si afineee mmmmm si un pic de rom
Hmm… parerea mea este ca n-o sa te “paruiasca” nimeni.
Pana la urma conceptul de blog are la baza subiectivitatea, amprenta personala a unui individ…asadar nimic din ceea ce scrie un blogger nu poate fi considerat drept adevar universal, regula, s.a.m.d.
Cat despre “persoana avizata”, cred ca un individ cu o experienta de 3 ani in SEO este mult mai avizat decat multi sa atinga acest subiect.
good job
Iti multumesc, Ana. Eu ii astept sa ma paruiasca
. Desi ma indoiesc ca o va face cineva.
Si da, am vazut niscai galceve in blogosfera cu privire la cine este indreptatit sau nu sa scrie despre nu stiu ce. Iar parerea mea coincide cu a ta: e un spatiu personal si scriu ce vreau.
Cenzura, in cazul meu, e a mea. Ca si in viata reala, nu vreau sa jignesc pe nimeni, in nici un caz sa o fac gratuit si cu buna stiinta, sa agresez si nici macar sa ma impun: eu am pareri pe care le expun prin posturi, voi aveti pareri pe care le exprimati prin comentarii.
Asa ca… Nu imi fac griji. Mai ales ca am un comentator, pe Cineva93, care si-a oferit sprijinul neconditionat
io am si niste arme secrete : daca ne supara careva, il atingem unde-l doare mai tare : il (o) injuram de IP sau de blog
Hmmm… nu pot fi de acord cu asa ceva! eu as incerca niste mijloace mai… ortodoxe.
mie imi place rozul foaaarte mult.
Dar parca e mai frumos blogul tau pe verde. Nu stiu de ce anume, stiu doar ca asa m-am obisnuit cu el. Daca imi cere cineva sa inchid ochii si sa ma gindesc la blogul tau…il vad verde. Pentru ca asa imi place cel mai mult, pentru ca asa imi da sentimentul unui “loc” cunoscut, in care am mai fost, si in care imi face placere sa revin de fiecare data.
Te rog, adu-l inapoi la varianta initiala. (no offense)
Buna ! Ne bucuram ca am descoperit blogul tau si ne bucura cea ce am gasit aici. Promitem sa tragem o raita aproape zilnic. Te-am adugat si in lista noastra de link-uri, nu de alta dar sa avem acces mult mai usor la bunatatile tale .
Fara doar si poate ma intereseaza rubrica ta despre Blogging.
Bafta multa in continuare !