Un fel de leapsa

Este prima pe care o primim si nu am ezitat nici o secunda in a o accepta. De la Micutul Elf.

Si se refera la eroii cartilor citite in copilarie.

Pai sa vedem. Prima carte citita de mine era o carte cu pisici. Nici macar nu stiam toate literele alfabetului, se intampla in prima vacanta de iarna din viata mea. Mamaia tricota si eu citeam. Pisicile astea erau de fapt o familie de pisici. Mama, tata si 3 pisoi mititei. 5 personaje dintr-o lovitura. La finele vacantei, eu citeam binisor si eram posesoarea a frumusete de vesta groasa tricotata de mamaia, si ea la curent cu povestea pisicilor, citita rar si cu voce tare.

Catre vara am ajuns la chestiuni mai serioase. La Robinson Crusoe. Am suferit si m-am bucurat de fiecare victorie a lui in lupta cu natura si supravietuirea. Insa in final mi-a parut rau. Nu prea vedeam rostul finalului. Ce rost mai avea sa se intoarca de unde a plecat?

Prin clasa a doua l-am descoperit pe Pacala. Ca personaj de film insa. Si m-a fermecat. Atata istetime la unul cu mutra de prost… Si asa multi prosti in jurul lui de se credeau destepti… Peste ani am inteles ca asta insemna viata, pur si simplu.

A urmat perioada “La Medeleni” care, din punct de vedere al personajelor, a avut doua sub-perioade: mi-a placut intai Olguta, ca era energica, voluntara si baietoasa, apoi Monica, cuminte, frumoasa si … feminina.

Pe urma au fost Remi, din Singur pe lume, cu maimutica Sufletel. Am suferit alaturi de ei si am realizat atunci cat sunt de norocoasa. Nu cred ca aveam mai mult de 9 ani.

Cred ca aveam 10-11 cand am ajuns la romanele cu indieni. A fost o etapa dura, in special pentru bunicii la care imi petreceam verile, pentru ca de acolo am preluat tot felul de idei nastrusnice, care se cereau obliatoriu puse in aplicare, de catre mine si verisoarele mele. Si ideile ne veneau cu precadere in miez de noapte, presupunand tot soiul de furisari, focuri de tabara, incantatii. Atunci am necesitat paza 24 din 24, iar cartile au fost cu grija ascunse, de nici pana in ziua de azi nu stiu unde sunt.

Tot cam atunci am ajuns la David Copperfield. Am suferit si alaturi de el in drumul spre matusa lui, dar am suferit si ulterior, in scurta casatorie cu biata Dora, si m-am linistit cand l-am vazut fericit alaturi calma si blanda Agnes. Cu cartea asta am descoperit un alt gen de relatii interumane si un termen caruia nu ii dadusem mare importanta pana atunci: dragostea. Etapa asta a marcat oarecum trecerea catre o alta varsta, a adolescentei, si schimbarea registrului lecturilor cu unele mult mai serioase.

Leapsa fiind, se da mai departe. Dar nu voi nominaliza destinatari. Daca va place subiectul, va invit sa il dezvoltati intr-un post pe blogul vostru