O calatorie cu masina timpului

O calatorie cu masina timpului… ce subiect frumos pe marginea caruia sa aberezi…

Nu de putine ori mi-am pus intrebarea: oare cum ar fi? Cum ar fi sa te intorci in timp si sa poti sa vezi cum au fost odata locurile pe care le-ai vazut sau oamenii despre care ai citit in cartile de istorie, sau a caror muzica ai ascultat-o, sau ale caror picturi le-ai admirat.

Mi-as dori, de exemplu, sa imi vad Constanta natala pe vremurile colonizarii grecesti, cand se chema Tomis, sau, ceva mai tarziu, cand devenea parte a Imperiului Roman, sub numele de Constantiana. Sa ma plimb pe stradutele ce imi sunt atat de familiare, sa cunosc oamenii de atunci, sa vad cum se imbracau, cum se purtau, cum vorbeau. Sa le povestesc istoria si poate viitorul acestui oras, poate cel mai incercat din toate orasele Romaniei de astazi.

Pentru ca dupa Imperiul Roman va veni randul hunilor, scitilor si gotilor sa o invadeze, Constantiana devenind resedinta provinciei Scitia Mica, ce la randul ei a redevenit parte a Imperiului Roman de Rasarit, pierduta in secolul VII din cauza migratiilor slavilor si bulgarilor. Prospera piata comerciala a Evului Mediu, Constanta este cucerita, in secolul al XV-lea, impreuna cu intreaga Dobroge, de armata puternicului Imperiu Otoman. Abia dupa Razboiul de Independenta al Romaniei, Dobrogea devenea parte a statului nostru, printr-un tratat semnat la Berlin, in 1878. Si uite-asa as ajunge usor-usor in zilele noastre, urmarind evolutia celui mai vechi oras romanesc…

Mi-as dori apoi sa ma plimb un pic prin Viena inceputului de secol XX, perioada care, asa cum am mai scris pe blog, m-a preocupat in mod deosebit la un moment dat. Sa vad cum s-a construit Ringul, sa il cunosc pe Klimt, despre a carui viata cunoastem si acum foarte putine, sa vad o reprezentatie la Burgtheater sau la Opera vieneza. Sa ma plimb si sa ma ratacesc pe strazile orasului, desi sunt convinsa ca si atunci, ca si acum, era foarte greu sa te ratacesti in Viena.

Si as mai face o calatorie in viitor, pentru aceasta alegand Bucurestiul, pentru ca vreau sa vad daca se va alege ceva de orasul acesta frumos, dar atat de aglomerat, de poluat, in care se construieste atat de mult si atat de prost, incat nu stiu ce sansa sa ii acord pentru viitor. M-as plimba pe Lipscani, curioasa sa vad ce s-a ales din aceasta zona in care momentan au aparut intr-o veselie magazine si cafenele, uitandu-se ca in orice moment cladirile la parterul carora se afla aceste cafenele si magazine se pot prabusi. M-as plimba si pe Calea Victoriei, posibil reconstruita si ea, sau pe podul de la Grozavesti, din cauza construirii caruia sufar in prezent in fiecare zi.

As trage aer in piept apoi si m-as intoarce la anul de gratie 2009, in garsoniera mea inchiriata din Bucuresti, la al meu sot, la ai mei prieteni si mi-as relua viata monotona, dar in acelasi timp frumoasa, din Bucurestiul pe care il iubesc si il urasc in acelasi timp.

Acest articol este scris in cadrul jocului “Sa aberam pe o tema data”. In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.