Va mai amintiti inghetata Polar?

Daca tot v-am povestit ieri despre cele rele ale epocii demult apuse, haide sa va zic si despre ceva frumos. De fapt, dulce. Nu stiu daca ati apucat-o, nu stiu daca v-o mai amintiti, insa eu tare mi-as dori sa mai pot cumpara, macar o data, aceasta inghetata care pe atunci mi se parea etalonul in materie de inghetata, de dulciuri, de… orice.

Inghetata Polar era ambalata in pachete asemanatoare untului. Si venea in mai multe sortimente si culori, mie insa imi placea ce alba, cu gust de rom. Si iti inghetau mainile si te lingeai pe degete dupa ce o mancai, la propriu si la figurat, pentru ca, fiind si cald, si ea destul de mare, se cam topea pana la capatul pachetului si atunci te chinuiai sa sorbi lichidul care ramanea, sa nu-ti scape nicio picatura.

Un leu douas’cinci, atat costa. Plecam in ceata, pustii de la bloc, pana la complex. Vanzatoarea ne stia, zambea si se indrepta catre lada frigorifica. Sau, in zilele in care nu era, ne zicea de cand ne zarea ca ii pare rau, dar “Polaru’” s-a terminat. Ne trecea repede supararea, pentru ca tot in blocul cu cofetaria era o tanti care vindea seminte si acadele.

Era lunga vacanta mare. Lunga si frumoasa. Nu aveam televizor, dar citeam mult, alergam, ne jucam, mancam inghetata… O, da, mai ales mancam inghetata Polar, reperul in materie de inghetate comuniste. Si nu numai…