De ce noi nu putem si ei pot?

Un post de pe vechiul Blog de Bucuresti. Probabil ca, in timp, am sa il inchid. Cum am ales sa nu il export pe noul blog, o sa incerc sa transfer o parte din posturi.

Nu am reusit sa povestesc foarte mult despre vacanta petrecuta la Praga, cu o mica escala la Viena. Cu siguranta ca am sa o fac – am vazut atatea lucruri frumoase incat as putea scrie mult timp despre aceste orase minunate.

M-am intors insa in Bucuresti si intrebarea asta continua sa ma framante: cum de la ei totul este atat de simplu si se poate si la noi nu? Sa lasam Viena la o parte, pentru ca ei au fost oricum intotdeauna cu mult inaintea noastra. Dar Praga? Cehia a facut parte din acelasi bloc comunist ca si noi, au avut si ei probleme, s-au mai si revoltat… Au pornit inaintea noastra si era normal sa aiba un pic de avans fata de noi. Dar au reusit chiar sa recupereza decalajul fata de tarile europene, cel putin din punctul de vedere al turistului care a petrecut acolo mai bine de o saptamana.

Dupa 2 zile de Viena, Praga nu pare sa fie cu nimic mai prejos. Transport rapid si bine organizat, harti gratuite la tot pasul, facilitati pentru persoanele cu dizabilitati… Si oamenii… atat de amabili incat te miri ca exista – tot timpul dispusi sa se opreasca si sa te ajute, ba chiar sa se intoarca din drumul lor pentru a se asigura ca tu ai inteles si mergi unde trebuie (aici trebuie sa spun ca nu chiar toti stiu engleza si ca m-a ajutat destul de mult putina rusa invatata in liceu pentru comunicare).

Si o sa ajung si la ce ma doare cel mai tare. Au si ei lucrari de modernizare. Dar nu reusesc sa dea orasul peste cap cu asta, disconfortul creat cetatenilor si turistilor (pentru ca acestia sunt intr-un numar suficient de important incat sa trebuiasca sa fie luat in considerare) este minim.

De cand m-am intors in Bucuresti, am reusit din nou sa ma enervez de nenumarate ori: de la circulatia infecta de la Aeroport pana in oras din cauza lucrarilor cu pasajul de la Baneasa, la disconfortul creat de constructia podului de la Grozavesti, zona in care lucrez si unde nu m-ar mira sa te trezesti ca ti se cere sa mergi pe sarma la un moment dat in calitate de pieton, pana la inchiderea pasajului de metrou de la Unirea. Faptul ca deja nici o scara rulanta de la metrou nu mai merge e doar cireasa de pe tort. De 4 luni e asa, si te intrebi cat naiba poate sa dureze sa inlocuiesti o scara rulanta. Oare nu puteau sa o ia pe bucati, sa inlocuiasca in 2-3 statii si sa se mute in altele? Nu, in Romania nu se putea. Toate aceste lucrari de asa zisa modernizare si nu numai ele fac din Bucuresti un oras in care aproape ca nu se mai poate respira si trai.

Ca un update la ceea ce am scris aici, au trecut deja 5 luni si scara rulanta de la statia de metrou Grozavesti este tot in reparatii.